Printr-o curioasa asociatie de idei, m-am pomenit intrebindu-ma daca forma de guvernare a statului ar fi fost monarhia constitutionala, tot astfel de muzica ar fi ascultat majoritatea obisnuita a romanilor?! Mai departe, fluxul de ginduri s-a dus la situatia republicii noastre, actualmente aflata la cheremul unui presedinte ce blufeaza impardonabil, scutit cum e de povara bunului-simt. Dar si sa aiba acel bun-simt, la ce s-ar folosi de el? Parem doar o natie ce poate fi (con)dusa de nas cu minciuni, smecherii si furtisaguri. E asta consecinta anilor de republica, “mareata vatra”, vorba cintecului “patriotic” al copilariei noastre? Las sociologilor si filosofilor deslusirea unui raspuns…
M-or fi apucat astfel de preocupari sub impulsul melancolic dat de ratarea concertului de la Sibiu al trupei engleze Republica… Si daca la Roger Waters n-am fost cu buna stiinta, la Artmania n-am ajuns din lipsa de timp, din pacate. Cred ca, stiindu-mi programul incarcat, nici n-am bagat de seama prezenta acestei trupe. As fi vrut s-o vad, de curiozitate: oare cum se prezinta pe scena o formatie care, in 15 ani de existenta, a scos doua discuri si trei compilatii, si n-a rupt topurile cu vreunul dintre acele hituri mondiale, de pe urma carora atitia pop-rockeri isi duc onorabil traiul, pina la extinctie? Vocalista s-o fi mentinut in forma ori s-a ingrasat? Are aceiasi “tovarasi” de trupa sau i-a adunat cum s-a nimerit? Uite, nici macar n-am obosit sa caut amanuntele concertului de la Sibiu. Daca tot l-am pierdut, pierdut sa fie! Sint fapte sortite sa ne ramina pe veci necunoscute. Viata nu e mai saraca, poate dimpotriva, fara astfel de lamuriri. Cit priveste cazul trupei, posibil sa fi avut o deceptie, fara importanta, ca nu le sint fan!
La jumatatea anilor ‘90, cind Republica se infiripa ca formatie mai degraba de studio decit de club, scena muzicala parea incapabila sa iasa de sub socul grunge, inainte sa cedeze rapului sau hip-hopului. Citeva nume s-au manifestat atunci cu mare vijelie, dar cu un farmec pe care nu l-am gasit in prea multe perioade ale rockului. Garbage, Moloko, No Doubt, Republica, Morcheeba, Faithless, Cranberries, mai toate aceste grupari, de regula alcatuite pe criterii preponderent comerciale, au incercat sa innoiasca limbajul rock. Poate n-au reusit asta in asemenea masura incit sa contureze un curent distinct, puternic, productiv. Ceva tot au facut: au readus placerea si gratuitatea linga “rautatea” de extractie grunge, dar mai ales au prelu(cr)at mostenirea punkului, fara sa mizeze pe schemele acestuia, cum procedau Offspring, Green Day etc.
Mai toate au impins in prim-plan cite o solista cu temperament si farmec, preluind alta sugestie din punk. Republica s-a bazat pe Saffron, ale carei inflexiuni vocale amintesc de inegalabila Poly Stirene (rapusa de cancer in luna mai, a.c.). Si toate au folosit instrumente electronice cu sonoritati sofisticate, industrial-progresive, nu lipsite de eleganta si stil. Hipnotismul pasional obtinut astfel induce un fel de transa si azi. Ambele albume Republica (1996 & 1998) sint realizari de ascultat oricind.
Chiar si la patru dimineata, dupa ce te-au trezit niste cheflii!