Si pentru ca semana cu Woody Allen, l-am ascultat fara sa misc in front. In 2009, la un an dupa ce renuntase la cariera concertistica (“O sa-mi lipseasca adrenalina, asta-i clar”, a declarat el pentru “Die Zeit”), Brendel a fost invitat la Assises du Roman din Lyon, ca sa vorbeasca despre cartea lui de poeme proaspat aparuta. Dar n-a vorbit numai despre asta, ci si despre literatura si muzica, absurd, nonsens, umorul in muzica clasica (“Umorul e esential in muzica si a fost prea multa vreme trecut cu vederea. E timpul sa se intoarca.”), greselile de teorie muzicala din Doktor Faustus (“Nu se stie de ce Adorno nu l-a corectat niciodata pe Mann, desi scriitorul ii citea frecvent pasaje din romanul la care lucra.”), sau cit de mult ii place Zelig al lui Woody Allen. Si, lucru important pentru asociatia secreta a stingacilor si blonzilor cu un pantof rosu (se scrie cu litera mica pentru ca e secret; daca se scria cu litere mari, stia deja toata lumea), Brendel s-a impiedicat cumplit de-o treapta chiar inainte sa puna piciorul pe scena.
Ne-am tinut cu totii respiratia, dar din fericire, bratul lui Alfred a fost apucat de moderator inainte sa se produca dezastrul. Exista incintare mai mare decit sa stii ca unul dintre pianistii tai preferati e fan Zelig, are simtul umorului, o eruditie nesfirsita si o stingacie atit de adorabila? Exista, si s-a intimplat luni, 12 septembrie, in sala Ateneului Roman, cind Brendel a tinut o conferinta cu titlul “Caracterele muzicale in Sonatele beethoveniene”. A fost cea mai frumoasa lectie despre cum sa asculti muzica de care am avut parte vreodata. Brendel a desfacut Sonatele pe intelesul nostru, ne-a aratat cum muzica poate fi dans, pictura, discurs, cintec, sus si jos, pamint, apa, aer, foc, cum ajunge o anumita impresie acustica in subconstientul ascultatorului, facindu-l sa inteleaga ce-aude, cum “interpretarea este un act existential”.
Daca ar fi sa aleg un singur lucru pentru care le sint recunoscatoare organizatorilor Festivalului “Enescu”, atunci lucrul asta e conferinta lui Alfred Brendel. Sint sigura ca ingeresele cu sini de pepene galben de pe tavanul Ateneului sint de-acord cu mine.