“Calitatea” citorva colegi sau ofiteri punea in umbra pina si negreala cazanelor de bucatarie, ce nu putea fi inlaturata nici cu smirghel de provenienta germana. Erau insa destule “figuri”, dintr-acelea ce fac viata suportabila in orice imprejurare disperata. Iar in acea secunda sau terta zi de armata, pe noi ne dispera faptul, minor, ca ne tundeau a doua oara, “la chelie”, desi la comisariat ne tunsese “normal” un frizer, contra cost! Pacaleala evidenta a fost uitata in clipa cind unul dintre noi a raspuns la intrebarea subofiterului care ne chestiona ce studii sau ce meserii avem: “Trombonist!”. Greu sa descriu intr-un articol stupefactia tablajorului, descatusarea noastra psihica, inocenta studiata pe care Victor Sarbu, colegul muzicant, o afisa nedumerit, cu cea mai naturala figura de oltean “de dincoace de Olt” (cum ne preciza, pedant). Absolvent de liceu muzical, omuletul (cca 1,60 m incaltat cu bocanci) era de-o scrupulozitate fara gres; altfel, plin de poante si de lecturi pe care numai un pasionat de cultura le avea la virsta aceea. Implinise nu demult 19 ani. Citi o fi cintat apoi, in ansamblul de profil al marinei, unde l-au transferat, nu stiu. Ca pe atitia dintre amicii de ocazie, l-am pierdut pe drum. Sau m-a pierdut el…
Mi-am amintit de cel care nu uita niciodata sa-si declare profesia in stilul sau echivoc, aducator de buna-dispozitie, cind mi-a picat in playlist un album captivant de la primele acorduri: For True, 2011, Verve Forecast. Titular: Trombone Shorty. E un tip de vreo 25 de ani, cu alura sportiva specifica negrilor din Sud, cu figura vadit asemanatoare tinarului Ray Charles (ma rog, actorului Jamie Fox!), si cu talent de mare muzician. Omul cinta la, fireste, trombon, trompeta, orga, pian, synth-bass, percutie si, de buna seama, vocal. Crescut in umbra fratelui sau James, cel cunoscut drept Satchmo din ghetto, intr-o zona cu indelungate traditii muzicale, Troy Andrews a devenit repede renumit drept Trombone Shorty. Nu fiindca ar fi scund la statura, nici pentru ca a adoptat un instrument rar scos in prim-plan: trombonul. Porecla i-a dat-o frate-sau, care l-a vazut intr-o parada a fanfarelor din zona Treme a New Orleans-ului, suflind vijelios intr-un trombon mai lung de doua ori decit el.
Micul Andrews a invatat de la sase ani sa cinte la mai multe instrumente, avind intr-o vreme “cea mai mica trompeta din lume”, nu cel mai mic trombon. Probabil asta e cauza datorita careia reuseste sa scoata din trombon sunete apropiate de-ale trompetei? Habar n-am. Trombone Shorty a devenit deja una dintre certitudinile muzicii pop contemporane. Si cind scriu pop, am in vedere sensul de popular, nu neaparat ce se intelege in termeni de catalog. Troy si formatia coagulata in jurul sau – Orleans Avenue (Mike Ballard, bas; Pete Murano, chitara; Joey Peebles, tobe; Dwayne Williams, percutie; Dan Oestreicher, bariton sax; Tim McFatter, tenor sax) au revigorat genul funk & soul, aducind culoare si ritm din vechea scoala de jazz a New Orleans-ului. Condimentele hard-rock, hip-hop, prezenta citorva muzicieni consacrati, precum fratii Neville, Kid Rock, Rebirth Brass Band & 5th Ward Weebie, chitaristii Warren Haynes & Jeff Beck dau albumului o consistenta remarcabila.