“Magia serii in sunet si lumina” a captivat interesul publicului, prezent in numar foarte mare, repozitionind benefic in atentia urbei o institutie care, pina mai ieri, a alimentat pagina de scandaluri a presei locale. Revenirea e, slava Domnului, pozitiva, intentiile conducerii indicind stradania resuscitarii institutionale.
Ce a cucerit auditoriul? Acustic, fragmentele celebre sustinute de orchestra, corul si solistii ONRI, dirijati de Cristian Sandu de la opera omoloaga din Cluj-Napoca. Vizual, designul de lumini, realizat de un soft de computer, care a acompaniat sonoritatile, punind in valoare artistii, cladirea de patrimoniu dezafectata, contribuind la atmosfera unica pe care tipul acesta de reprezentatii muzicale in aer liber, practicate de decenii bune in lumea intreaga, o creeaza. Expresivitatea plastica a luminii a concurat, pozitiv, compozitiile incluse in program, care se preteaza unei asemenea abordari spectaculare: compozitori preromantici si romantici, Verdi, Bizet, Gounod, Puccini, alesi, desigur, si in functie de resursele interpretative ale trupei, ma refer la solisti. Avantajul acestei alcatuiri repertoriale vine din faptul ca bucatile in speta sint cunoscute, chiar populare, iar diversitatea si alternanta asigurata de un program-colaj garanteaza si receptarea adecvata de catre marele public. Posibilul dezavantaj e ca melomanii au termene de comparatie inalte, involuntar rasunindu-le ariile in urechi, precum mie, in interpretari antologice, celebre, de pe DVD-uri, canale TV specializate ori Youtube.
Glamour-ul serii a fost completat de costumele superbe, tinute de gala realizate pentru aceasta ocazie de designerul-scenograf Doina Levintza, de lasere, confetti si focuri de artificii. Cu ceva imaginatie, te puteai crede la Versailles ori Viena, daca, dupa stingerea luminilor, nu reveneai abrupt in realitatea ieseana.
Cultura e facuta pentru spectatori
Audienta merita o succinta analiza sociologica. Multi tineri, semn bun ca genul operei, desi structural conservator si pretentios, are viitor. Daca te pricepi cum sa livrezi produsele culturale, ele ajung la adresanti. Dar si maturi, persoane de virsta a III-a, care stiu sa asculte si sa pretuiasca muzica de calitate. Invitatii au avut locuri pe scaunele amplasate pe macadam, dar o vibratie speciala venea dinspre parc, unde, pe borduri, marginile artezienelor, trepte ori direct pe iarba, lumea savura un act cultural. Am mai spus-o si cu alte ocazii si voi repeta de cite ori e nevoie: cultura e facuta pentru spectatori, lor trebuie sa li se adreseze, in absenta lor creatia nu e implinita! O sa-i pomenesc si pe trecatorii, nu putini, care au asistat inclusiv la repetitiile din seara precedenta sau la momentele de incalzire a orchestrei din seara evenimentului, fascinati de ceea ce vad si aud. Unii dintre acestia vor intra si in sala de spectacole, dupa ce s-au convins ca, servita adecvat, opera e digerabila!
Ce a mai demonstrat acest spectacol? Ca nu o cladire ori o sala fac o institutie, ci un program artistic solid, cu tinte estetice clare, orientat spre public, spre nevoile si asteptarile comunitatii in care functionezi ca asezamint de cultura. E cert: iesenii au fost sedusi de reprezentatia de deschidere a sezonului 2011-2012 al ONRI! Sa vedem urmatoarele zece luni ale stagiunii.