Sintem foarte tristi, nu numai ca am investit doi ani in acest proiect, dar si ca Iasul, aflat de ceva timp intr-un straniu desert cultural, a pierdut un festival de film. IIFF-ul a avut multe sincope si probleme organizatorice. Dar era pe drumul cel bun si, mai important, a avut filme excelente si atmosfera vibranta. Si nu e un lucru pe care il nascocim din vanitate: aruncati-va o privire peste selectia tuturor sectiunilor (IIFF-ul a fost singurul festival de film din Romania care s-a incapatinat sa aiba competitie la sectiunile de scurtmetraj, animatie si documentare si fictiune) si spuneti-ne daca mai vedeti prin tara ceva similar, in afara TIFF-ului. Ar fi putut sa creasca bine (deja la a doua editie, scurtata la 5 zile, am avut acelasi numar de spectatori ca la prima, de 10 zile). Dar, in ciuda unui dosar beton, CNC-ul ne-a refuzat, din nou, finantarea, ca si anul trecut, cind am hotarit sa facem o a doua editie intr-un regim de gherila, cu un buget minuscul si cu bunavointa si voluntariatul unor oameni extraordinari.
A fost o provocare: n-am vrut sa renuntam si pentru ca ne doream o continuitate si pentru ca voiam sa verificam reactia iesenilor. Aveau sau nu nevoie de noi? Nu credem intr-un festival de film fara public – fara spectatori, aceste manifestari sint doar un pretext pentru turism, tunuri si spalare de bani. Dar se pare ca CNC-ul crede, altfel nu se explica pleiada bulversanta de festivaluri in aproape fiecare oras al tarii care are mai mult de 10.000 de locuitori. In fine, Iasul nu are lobby si nici interese geopolitice. Dar entuziasmul publicului, mai ales al celui tinar, ne-a facut sa ne simtim validati.
Cind anul asta, CNC-ul ne-a respins dosarul, ar fi trebuit sa iesim in fata si sa declaram presei ca nu abandonam proiectul, dar ca, fara ajutorul Primariei si al oficialitatilor locale, editia a 3-a nu are cum sa existe. N-am facut-o. Un festival de film este o fiinta fragila, care nu functioneaza daca intre organele sale principale nu exista chimie si comunicare. In ultima vreme, IIFF-ul le-a pierdut, din pacate. Credem ca editia a 3-a se putea face daca “acolo sus” (vorbim de Primarie si de presedintele festivalului) ar fi existat viziune si deschidere. Insa noi ne-am trezit lasati pe margine si ignorati de insasi persoana care ar fi trebuit sa coaguleze toate initiativele, pentru ca un festival este, inainte de toate, un efort comun.
Oricit de mult ne-am dori ca aceasta manfestare sa continue, in momentul de fata nu mai avem incredere in capacitatile manageriale ale lui Ciprian Alexandrescu. Perspectivele noastre asupra festivalului nu mai coincid. De aceea, cu regret, preferam sa ne retragem din eventualele editii viitoare.