Teza lui Ghiu este urmatoarea: actuala criza a fost provocata pentru salvarea capitalismului sau a ceea ce a mai ramas din el. Este vorba insa de o salvare temporara, in ideea unei prelungiri si chiar a unei relansari a capitalismului. In loc de o relansare, s-a ajuns de fapt la un capitalism de avarie, de criza. “Ma tem si ma doare, ma tortureaza faptul ca am ratat criza, ca nu am jucat jocul, ca n-am profitat de aceasta situatie revolutionara”, spune Bogdan Ghiu, pentru care anticriza, in contextul prezentat, nu este decit implementarea politica a actualei crize.
Ultimul capitol, despre nasterea negativa prin expulzarea puterii, este, cred, cea mai importanta parte a cartii. Avind ca motto mesajul recent al rasculatilor libieni catre occidentali, “Ajutati-ne, dar nu interveniti!”, capitolul final concluzioneaza, in termeni deloc optimisti, discursul despre anticriza. Tema principala a acestei ultime parti este revolta. Tot aici, Ghiu face o comparatie interesanta intre Nordul dominator, colonial, al puterii si Sudul dominat, emergent. Revolutia de astazi nu este altceva decit o rasturnare a lucrurilor, “cu Sudul in Nord”, iar in mijlocul acestei revolutii a izbucnit contracriza, in lumea araba, de-a lungul “centurii arabe de pulbere”: “Revolutiile arabe, nord-mediteraneene – nu Grecia, dar Africa propriu-zisa sau Brazilia, China etc. – sint, in sfirsit, contracriza, adica Criza provocata de “criza care ar fi trebuit s-o dezamorseze”. Acum revoltele se transforma in revolutii, care exclud puterea si raspindesc teroarea, definita de Bogdan Ghiu ca distrugere a schemelor si iesirea din categorii.
Atent obervator al miscarilor de pe scena politica si economica mondiala, Bogdan Ghiu lanseaza prin Contracriza sa o teorie care va aprinde cu siguranta imaginatia cititorilor.
Bogdan Ghiu, Contracriza,
Editura Cartea Romaneasca, 2011
Galerie foto
