Personajul central este Jo Stoyte, un milionar californian care pleaca in Anglia, la zvonul ca aici ar fi ascunsa licoarea care l-ar fi ajutat sa sfideze moartea si sa-si prelungeasca viata. Fiecare personaj din roman reprezinta o viziune diferita asupra vietii. Cartea incepe brusc, cu intilnirea dintre englezul Jeremy Pordage si americanul de culoare, soferul domnului Stoyte: primul cu opera poetica a lui Wordsworth in mina, celalalt cu o muscata la butoniera. Doua simple intrebari reunesc America si Europa intr-o gara din Los Angeles: “Soferul domnului Stoyte?, Soferul domnului Pordage?”. Acesta e primul contact cu America a lui Jeremy Pordage, urmat de intrarea “intr-o lume suburbana, imensa, murdara, de benzinarii si panouri publicitare, de case joase cu gradina, terenuri virane si hirtii aruncate”, cu birouri si biserici la un loc, cu africani, filipinezi, japonezi si mexicani, cu biserici catolice semanind cu catedrala Canterbury si sinagogi deghizate in Sfinta Sofia. Panourile publicitare uriase acopera orasul. America i se dezvaluie incetul cu incetul, prin geamul masinii, pe drumul de la gara, catre casa uriasa a domnului Stoyte. Era de fapt mai mult un castel, cocotat pe un virf de deal, inconjurat de un sant cu apa si de portocali, o enormitate in stil medieval, opera unui arhitect modern iresponsabil, cum spune Huxley.
Domnul Stoyte este un mare colectionar de arta, iar misiunea lui Pordage in America este tocmai aceea de a se ocupa de cartile milionarului excentric, mai precis de catalogarea legendarelor documente Hauberk. Imaginea lui Jo Stoyte, aceea de colectionar rafinat, pe care Jeremy si-o construise inainte de venirea in America, dispare in momentul intilnirii cu americanul. La un citat in limba franceza, care avea rolul de a destinde o atmosfera incarcata si de a construi un dialog politicos, Jeremy primeste urmatoarea replica: “Nu are nici un rost sa-mi vorbesti in limbi straine. Eu sint sef de companie petroliera. Am doua mii de benzinarii doar in California. Si in toate benzinariile astea nu exista un singur om care sa nu fie absolvent de colegiu! Apoi zbiera iar, triumfator: Du-te si vorbeste in limbi straine cu ei!”.
Un roman halucinant
Castelul lui Jo Stoyte nu avea doar rolul de locuinta privata a unui milionar. Pe una dintre fatade era scris cu litere aurite “Azilul Stoyte pentru copii bolnavi”. Al treilea capitol al romanului incepe cu o vizita in salonul 16, unde Jeremy descopera “trupurile mici distorsionate de scrofuloza si paralizie, fete mici si emaciate resemnate in fata suferintei, mici ingerasi murinzi si inocenti martirizati, dracusori neastimparati cu nasuri cirne redusi de chinuri la o tacere nedorita”. Stoyte este primit cu strigate de bucurie: “Unchiule Jo! Unchiule Jo!”. Figura nelinistitor de severa care il intimpinase pe Jeremy la sosire disparuse fara urma pentru citeva clipe. Jo Stoyte este un personaj ciudat, pe care domnul Pordage avea sa-l cunoasca foarte bine de-a lungul vizitei sale la Los Angeles.
La inceputul celei de-a doua parti a romanului, Jeremy ii scrie mamei sale despre America, despre castelul dintre portocali, despre colectionarul Jo Stoyte care, in ciuda faptului ca uraste cultura, nu vrea sa dea foc monumentelor culturii, ci sa le cumpere. Jo isi exprima superioritatea fata de talent si educatie “mai degraba prin intermediul posesiunii decit al distrugerii; prin inchiriere si apoi prin insultare a celor talentati si educati, mai degraba decit prin uciderea lor”, scrie Jeremy.
Intilnirea cu America a englezului Jeremy Pordage este bine realizata din punct de vedere artistic. Fiecare scena e regizata in cele mai mici detalii, fiecare gest al personajelor fiind pregatit cu grija, pentru ca maestrul Huxley nu lasa nimic la voia intimplarii.
Cintec de lebada este un roman halucinant, care aduce aminteste de Muntele vrajit a lui Thomas Mann.
Aldous Huxley, Cintec de lebada, traducere din limba engleza
de Ciprian Siulea, colectia “Biblioteca Polirom. Clasicii modernitatii”,
Editura Polirom, 2010, 28.95 lei
Galerie foto
