Evident, un mare merit le revine lui Robert Downey Jr. si regizorului Guy Ritchie care au reusit sa gaseasca in insusi canonul holmesian (adica totalitatea povestirilor si cartilor scrise de Arthur Conan Doyle, privite ca o adevarata Biblie de catre fani) acele elemente care sa il rescrie pe Holmes pe intelesul unei noi generatii, fara a-l extrage insa din contextul victorian al aventurilor sale.
Dar, in timp ce Downey exploda pe marile ecrane, doi autori britanici au descoperit cum Holmes poate fi adus, cu acelasi farmec si macar acelasi succes, in contextul epocii noastre, in care practicile legiste de tip CSI care au intrecut de multa vreme nobila “arta a deductiei”.
In serialul Sherlock pe care AXN l-a prezentat in premiera pe 2 octombrie, de la 21.00, celebrul detectiv al lui Conan Doyle traieste o noua viata in Londra anului 2010. Serial e mult spus; in stil britanic, primul sezon al acestei serii contine de fapt numai trei episoade, fiecare de dimensiunea unui film.
Aceasta ajustare la moda zilei a fost conceputa de doi tipi cu vechi state de plata la BBC. Unul este Steven Moffat, scenarist si producator scotian de mare succes si talent, actualul responsabil pentru serialul Doctor Who (monument al TV-ului din Albion) si autor al scenariului noului Spielberg, Aventurile lui Tintin). Celalalt este Mark Gatiss, actor de comedie si scenarist, interpret in serial al lui Mycroft Holmes, fratele lui Sherlock. Lucrind impreuna multi ani la Doctor Who, cei doi au descoperit ca au in comun o mare pasiune pentru opera lui Conan Doyle si au discutat mai multi ani, in trenul spre Cardiff (unde se filmeaza Dr. Who), despre cum Holmes ar putea fi adus in zilele noastre.
Nu fumeaza pipa, ci foloseste plasturi cu nicotina
Holmes a parasit rareori, in Anglia, micile ecrane. Nu poate fi uitata, de exemplu, excelenta serie produsa de Granda, cu Jeremy Brett (probabil cel mai bun Holmes din toate timpurile) in rolul principal, din anii ‘80 si pina in anii ‘90, fidela la cuvint scrierilor lui Doyle. Mai recent, in 2000, BBC a produs cinci filme dintr-o serie numita Murder Rooms: The Dark Beginnings of Sherlock Holmes, cu Ian Richardson si Charles Edwards, care incerca sa reconstituie pretinsele enigme politiste descifrate de Arthur Doyle in tinerete si de catre profesorul sau, Dr. Joseph Bell, cazuri care ar fi inspirat seria de povestiri cu Holmes de mai tirziu. Ambele serii sint extrem de fidele cartilor lui Conan Doyle. Cum sa mai faci un Holmes cu totul nou?
Moffatt si Gatis au ajuns la concluzia ca ultimele incarnari televizate ale celebrului detectiv sufera tocmai din cauza acestei fidelitati exagerate fata de canonul holmesian si au optat pentru o abordare mult mai libera, in stilul, spun ei, al filmelor din anii ‘30-’40, cu Basil Rathbone in rolul principal. (Culmea este ca tocmai acele filme au impus cea mai persistenta imagine a lui Holmes in constiinta publica, inclusiv celebra fraza “Elementar, draga Watson! “ pe care, de fapt, Conan Doyle n-a scris-o niciodata).
Prin urmare, noul Holmes este dezbarat complet de tenebroasa atmosfera victoriana si evolueaza in decorul cosmopolit si ultramodern al Londrei anului 2010, intr-o combinatie de elemente traditionale si versiuni “updatate”: Holmes este un maniac al deductiei, Dr. Watson este un fost medic militar ranit in Afghanistan, locuiesc amindoi pe 221B Baker Street, pe proprietara casei o cheama tot dna Hudson, iar Lestrade este detectivul de la Scotland Yard care apeleaza la serviciile “detectivului consultant”.
In acelasi timp, este un om al inceputului de secol XXI: nu fumeaza pipa, ci foloseste plasturi cu nicotina (“Asta e o enigma de trei plasturi, Watson! “), nu trimite telegrame, ci SMS-uri, urmareste suspecti prin GPS, are un website dedicat “artei deductiei”, iar Watson nu mai trimite povestiri la Strand Magazine, ci le publica pe blogul personal. (Autorii seriei s-au folosit de acestea ca scule moderne de marketing, prin urmare site-ul si blogul exista pe bune si pot fi accesate la adresele www. thescienceofdeduction.co.uk si http://www.johnwatsonblog.co.uk). Aceasta imbinare de vechi si nou, realizata intr-un ritm foarte alert, este facuta cu pricepere si, prin urmare, serialul s-a bucurat de o groaza de cronici pozitive imediat dupa lansare.
Al doilea sezon – anul viitor
Unul dintre punctele forte ale seriei este distributia. Martin Freeman face un Watson foarte credibil si deloc idiot (cum ne-au obisnuit alte seriale) si este cel mai bun partener pentru un Holmes excelent interpretat de Benedict Cumberbatch, actor pe care l-ati vazut poate in recentul Atonement, il veti vedea in viitorul Spielberg (War Horse) si care are deja multa experienta in interpretarea unor personaje aparte dupa ce a jucat rolul lui Vincent Van Gogh si pe cel al fizicianului Stephen Hawking in doua productii TV recente.
Mai trebuie spus ca un al doilea sezon al acestui serial va fi gata anul viitor, cele trei noi filme adaptind citeva dintre cele mai celebre texte ale lui Conan Doyle: Un scandal in Belgravia, Ciinii din Baskerville si Cascada Reichenbach.
P.S.: Fanii lui Tolkien ar trebui sa fie si ei interesati de acest Sherlock: Martin Freeman il va juca pe Bilbo Baggins in adaptarea de anul viitor a romanului Hobbit, iar Benedict Cumberbatch va fi vocea dragonului Smaug si a Necromantului.