In seria de fotografii panoramice Furries expusa la Galeria “Rue de l’Exposition” a ICR Paris vedem interioare obisnuite de locuinte din mai multe tari europene, iar cei care locuiesc acolo sint costumati partial sau integral in diverse animale. Surpriza vine din sentimentul ca aceste personaje demne de Disney se iau in serios… Cine sint ele?
Ele fac parte din societatile normale din zilele noastre. Interior normal, oameni normali. In nici un caz nu e vorba de o secta sau ceva asemanator, sint o subcultura. Underground, cert, departe de mainstream, dar azi e foarte greu sa definesti ce este acest mainstream. Sint atitea diferente incit, cultural vorbind, societatile sint foarte fragmentate. E posibil sa existe pina si clubul oamenilor care colectioneaza nisip… Acum sase ani un amic antropolog american mi-a mentionat despre existenta acestei subculturi furry. Nu-mi imaginam ca in Romania exista, dar dupa aceea am descoperit ca sint trei membri in Bucuresti si inca vreo trei in tara. Apoi am ajuns in Olanda la un master si proiectul a inceput sa prinda consistenta. Ei sint si o comunitate virtuala. A fost destul de greu sa-i conving sa participe la acest proiect, dar m-am intilnit cu citiva, si cind unii au inceput sa participe, altii au capatat incredere.
Ce este subcultura furry?
Miscarea Furry e o subcultura foarte diversa si se bazeaza pe ideea unei legaturi cu un personaj antropomorfic. Care nu e in totalitate uman si nici in totalitate animal. E o legatura cu diverse grade de intensitate si cu diverse motivatii. Unii fac parte din comunitate ca sa-si faca prieteni, mediul respectiv fiind foarte inclusiv. Altii se identifica puternic cu acest personaj pentru ca se simt ciudat in corpul lor uman. Altii “joaca” acest personaj ca un fel de performance in spatii publice, ca si cum ar fi actori de teatru. Unii au costume, altii n-au, unii sint foarte puristi afirmind ca orice reprezentare e o alterare a acestei identitati imaginative.
Ce spune aceasta subcultura despre oameni si societatea de astazi?
Sociologul Zygmunt Baumann arata in studiul sau Liquid Modernity ca indivizii expusi uniformizarii incearca mereu sa fie diferiti, sa se reinventeze. El vorbeste despre cultura individualista a vestului, dar fara conotatia egoismului. In societatile actuale nu ti se spune cine esti, nu te nasti cu o anumita identitate, cum era in trecut: daca te nasteai intr-o familie de fierari, fierar ramineai. Acum tu trebuie sa devii ceea ce esti. Exista nenumarate posibilitati. Nici o alegere nu este gresita. Dar daca nu este nici una gresita inseamna ca nu exista nici una corecta. Furry au genul acesta de atasament inconstant fata de personajul lor in sensul ca il modifica de-a lungul timpului, sint furries pentru o anume perioada, dupa care nu mai sint, si atunci identitatea respectiva e un fel de obiect de consum. La ei e o alternativa pe care o pot manipula si sentimentul de liber arbitru e pronuntat.
Citi membri numara comunitatea lor?
Cei mai multi sint in Anglia, Germania, Olanda, Franta. In Germania, unde se tine anual conferinta europeana, sint citeva mii. In Franta exista iarasi o comunitate destul de importanta. Ei tin legatura prin forumuri dedicate, dar se si intilnesc, calatoresc. Folosesc, de exemplu, jocul “Second life” in care isi fac cite un avatar.
E simptomatic pentru o tendinta generala de virtualizare a sinelui? O dedublare a identitatii intr-o lume a dedublarilor de tot felul?
Da, dar ei nu o fac ca sa scape de ceva. Cind i-am intilnit au vrut sa puncteze ca nu e o incercare de a scapa de realitate, asa cum au fost portretizati in presa, destul de negativ de altfel, vorbindu-se de iresponsabilitate si de fetisism. Marea majoritate nu vor sa fie asociati cu exhibitionismul, care joaca un rol, dar pina la un punct.
De ce te-ai apropiat de un asemenea subiect insolit?
In general gasesc un fenomen social si incerc sa-l documentez si sa-l explic. De exemplu, proiectul meu de licenta a fost axat pe inchisorile de maxima siguranta. Acolo am descoperit ca oamenii se automutileaza. Am vrut sa stiu de ce. Care sint procesele care duc la asa ceva. Orice fenomen social este explicabil. Cred ca acestea sint si tendintele actuale in fotografia documentara. Nu e suficient sa fotografiezi, trebuie sa si explici conditiile aparitiei unui fenomen. Am descoperit ca are loc o negociere intre administratie si detinut in acest fel. Administratia are in custodie corpul detinutului, iar lezind acest corp demonstrezi autoritatii ca e o forma de rezistenta impotriva puterii. In cazul subculturii furry am ajuns la paradigma individualismului. Exista un trend general al inventarii de sine, in societatile vestice deocamdata, dar se extinde si in est. Chiar daca la prima vedere ni se pare ceva ciudat – de ce te-ai imbraca intr-un costum de animal acasa sau pe strada? – e ceva care se inscrie in trend-ul de reinventare de sine. Individul, in contextul ideologiei individualiste, este sub presiunea de a se reformula. De unde nenumaratele subculturi si feluri de a fi. Nu mai exista presiunea claselor, personajele exemplare ale claselor. Poti sa fii oricine, poti sa fii orice.
De ce crezi ca miscarea nu a ajuns inca in aceeasi masura in Est?
Estul incepe sa se globalizeze puternic. Deocamdata economic, nu in aceeasi masura cultural. De exemplu, societatea romaneasca mi se pare foarte putin deschisa catre diferente. De orice fel, de rasa, de sexualitate. E o societate destul de inchisa. Oamenii nu au pornirea de a experimenta. E ceva mai de fond decit lipsa de curiozitate. Dar comunitatea furry se raspindeste prin internet foarte repede.
Tu ti-ai alege un costum gen furry? Ai un avatar?
Nu, nu am un avatar. Eu imi definesc practica prin distanta pe care o am fata de subiecte. Eu documentez lucruri care sint in afara mea. Stiu ca exista acest trend al documentarii propriei vieti. Eu n-as face niciodata acest lucru. Ma atrage ceva ce exista si se manifesta in exterior, necunoscut mie, acesta este motorul meu. Sa documentez anumite fenomene sociale, sa le inteleg, prin text si imagine. In strainatate a fost bine primita o astfel de tematica, pentru ca nu exista studii teoretice sau practici artistice care sa o documenteze. La ora actuala nu exista decit un singur studiu psihosocial despre comunitatea furry, realizat de Kathy Gerbasi.
Ca demers psihosocial ceea ce faci tu e o documentare. Care e demersul tau estetic?
Proiectul meu de artistic research, bazat pe 40 de studii de caz, pe care l-am inceput la un master in Olanda si il continui in cadrul unui doctorat la Universitatea de Arte din Bucuresti, se preteaza la strategii estetice multiple. Centrul proiectului meu este formatul panoramic. Am vrut sa incadrez persoanele in mediul din care provin. Le-am documentat in general in casele lor, dar si pe strada. Ei organizeaza actiuni de fursuit walk, parade in costume, e modul lor de a interactiona cu oamenii pe strada la momentul respectiv. Motivatia principala este incercarea de a sparge monotonia, anonimitatea vietii in vest, unde oamenii trec unii pe linga altii si unde practic este inadecvat sa intri in vorba cu cineva, fiind considerat o agresiune. Dar prin costumul care are ceva carnavalesc, sau e o mascota, interactiunea este deja posibila. Eu vreau sa incadrez acest personaj in ceea ce numim normalitate. El, furson, e o bucatica din normalitatea asta foarte diversa si foarte permisibila si individualista. Panorama e un format care nu selecteaza. Incadrarea inseamna selectie. Dar daca ai 360 de grade atunci stinga-dreapta nu ai nici un fel de selectie. Doar sus-jos. Ai o cuprindere foarte mare a locului unde se intimpla. Tehnic, pentru expozitia organizata de ICR Paris panoramarile sint 30 cm pe 264 de cm, cu 200 de fotografii procesate pe calculator, ceea ce presupune o munca extrem de migaloasa.
Se poate vorbi deci de o estetica a normalitatii in cazul unor individualitati care au ales sa fie altfel?
Exact. Am fost intrebata de asemenea care e relevanta acestui subiect. Pur si simplu faptul ca ei exista.
Carmen Dobre s-a nascut in 1978. Dupa studii universitare de literatura si limbi straine, absolva in 2008 sectia Foto-Video a Universitatii Nationale de Arte Plastice din Bucuresti. Dupa un Master of Photographic Studies la Universitatea Leiden din Olanda isi continua cercetarile in jurul comunitatii furry in cadrul unui program doctoral. Expozitii personale: Furries, Galerie Rue de l’Exposition, Paris, Franta (1.09 – 28.10. 2011); Rising High, Galeria Mora, serie de fotografii care documenteaza santierele de constructii din Bucuresti (imagini digitale); FUR, La Cantine, Paris, noiembrie 2010; FUR, ianuarie – februarie 2011, Hotshoe Gallery, Londra.
Mic dictionar furry
» furries: persoanele care apartin miscarii furry
» miscarea furry: atractia pentru animalele imaginare, mitologice, antropomorfe; atractia pentru animalele care poseda caracteristici umane; folosirea unui vocabular specific, portul hainelor specifice, un stil de viata specific
» fursona: personaj antropomorfic imaginar cu care furries se identifica; se poate manifesta ca desen, costum sau pur si simplu poate exista numai in imaginatia persoanei respective
» fursuit: costum de animal
» fursuit walk: parada a acestor fursuits
Galerie foto
