Pagina sapte
Aflu, cu uimire, despre paharul „spart cu vocea”, in zece rinduri ingramadite pe un colt de pagina. „Ciocniti cu degetul un pahar de cristal cu picior.” Hmm… Oare am voie sa umblu in vitrina bunicilor? „Veti auzi un sunet provocat de vibratia cristalului. Incercati sa redati cu vocea sunetul exact pe care l-a produs vibratia paharului. Repetind cu voce tare, in apropierea paharului, acelas sunet, el se va sparge in bucati.” Pe furis, string cioburile si intorc filele. Il alint in fuga pe motanelul Cocolos, imi inghit lacrimile citind despre negrul Abe din Harlem, ucis dintr-o prostie intr-un timp al intolerantei, aflu ca o definitie rebusista pentru „clatite” poate fi si „omleta cu dulceata”, ma-ncurc nitel la o ghicitoare prea abstracta („Mii de pasarele-n sbor/ Vine un om fara picioare/ Si le maninca fara gura”) si zabovesc sa vad „Cum rabda camila citeva zile fara apa”.
„Lumea credea ca animalul acesta cocosat, foarte urit la chip, dar cu picioarele sprintene si cu ochii foarte vii, face provizii de apa in stomac pe care le consuma cite putin, in zilele cind nu intilneste in desert nici un izvor. Cercetarile facute in ultima vreme de specialisti au aratat ca sint cu totul alte cauze. In cele doua cocoase ale camilei este foarte multa grasime. Cind nu bea apa, camila consuma din proviziile aflate in cocoasa. In organism, ea produce foarte multa apa si multa energie care ii permite sa traiasca citva timp fara sa manince si fara sa bea.”
Pagina cincizeci
„Tara risului.” Imi iau si eu, din moliciunea fotoliului, un bilet dus-intors pina acolo. „Cum??? N’ai auzit de tara risului? Dar ai auzit doara de tara basmelor si de tara visurilor!… Ei bine, tara risului este vecina cu ele… Sa ne urcam in tren… Il auzi cum fluera, cum pufae? Am si ajuns! (E un tren rapid!) Hai, coboara incet – ca peronul e pavat cu mingi si te poate arunca in sus, ca sa-si rida de tine!…” Imi ascund un zimbet in coltul gurii, pastrind hohotul pentru „casa aia care si-a pus palarie de paie si ii vine prea mica”. Izbucnesc insa abia cind rasfoiesc
„Lista de bucate:
- Friptura de tintar acrobat
- Lapte de gisca vesela
- Salata de magar cu ochelari
- Aripioara de mops gidilat.”
Habar n-am ce-as pofti… astept desert cu multa frisca si-mi trec, pina atunci, timpul, cu „Piticii fermecati”, cu „Tombaco, spaima junglei” sau cu „Neata si Mogildeata”.
Fara sa-mi dau seama, ma trezesc inginind pe soptite „Tabla inmultirii in versuri” – „Trei ori una trei!/ Mita cu cercei/ Binisor se’ntinde/ Soricelul prinde” – si-mi amintesc de diminetile care incepeau cu recitarea complicatelor operatii, verificate de ochelarii bunicii de pe o coperta veche de caiet A5.
„Cinci ori una cinci!/ Rata cu opinci/ Mindra tacticoasa/ A plecat de-acasa”… Copilariile au uneori gust de cataif…