Catalin Mitulescu a scris timp de mai multi ani un scenariu numit Un balon in forma de inima, a carui actiune se desfasura la Constanta si unde un baiat proaspat eliberat dintr-o inchisoare pentru tineri se indragostea de o fata mai mare ca el, camerista intr-un hotel. Au fost doua lucruri care au deturnat proiectul de pe fagasul initial. Primul a fost Eu cind vreau sa fluier, fluier, filmul lui Florin Serban, co-scris si produs de Catalin Mitulescu, care a lansat doi talentati actori care functionau foarte bine in cuplu – George Pistereanu si Ada Condeescu (si care l-a inspirat pe Mitulescu sa-i preia in filmul sau), iar al doilea a fost descoperirea existentei asa-numitilor loverboys, adica a proxenetilor care seduc fete pentru a le plasa in retele de prostitutie.
Ideea unui tinar din zilele noastre care face o fata sa se indragosteasca lulea de el numai pentru a o convinge – prin duhul blindetii – sa se culce cu tovarasii lui si sa plece la lucru in strainatate era ofertanta nu doar pentru acroseul in real (in ultimii doi ani, spune Politia Romana, 80% dintre prostituate au fost racolate prin metoda indragostirii), dar si d.p.d.v. cinematografic, pentru ca putea sustine o intriga aproape politista, un joc al seductiei in care sa nu stii – ca sa citam un film de la inceputuri – cine e stropitorul si cine e cel stropit. In plus, oferea si posibilitatea de a jongla cu capacitatea de seductie a cinematografului.
Un film care da senzatia ca e neterminat
Catalin Mitulescu a inteles aceste lucruri si, pe o buna bucata de timp, filmul te tine pe muchie. Nu stii daca Luca o va pasa mai departe pe Veli, dar banuiesti ca nu. Pina la urma, stropitorul e si cel stropit. Insa, poate pentru ca ideea cu loverboys a aparut recent, regizorul-scenarist nu si-a luat un ragaz mai mare pentru a o aprofunda si contopi in materia existenta in scenariu. Poate de aceea filmul traseaza coordonatele teritoriului unde ar vrea sa evolueze, fara sa apuce sa-l parcurga la pas. Sint lucruri lasate in aer care aveau nevoie de o minima explicatie, dupa cum sint lucruri spuse ca atare fara a se fi incercat sublimarea lor in actiune – de pilda, fraza destul de banala “In fiecare lucru bun e ceva rau si in fiecare lucru rau e ceva bun” (a carei justificare poate fi faptul ca filmul se adreseaza in mod special spectatorilor foarte tineri) sau modalitatea de a arata frontal ca Luca e autodistructiv punindu-l sa se arunce cu scuterul de pe un povirnis, ranindu-se (poti detecta un mic citat la Rebel fara cauza, dar miza e destul de mica).
Foarte frumos filmat de Marius Panduru, Loverboy e o combinatie de film liric si neorealism dur in ambalajul unui film pentru public, dar care sfirseste prin a nu fi nici cal, nici magar. Poate ca cineastul ar trebui sa nu se mai gindeasca deloc la orizontul de asteptare al publicului, la cit de bine e inteles ori nu, si sa faca pur si simplu filmul care il reprezinta cel mai bine. A devenit aproape un loc comun al cronicilor straine sau autohtone de pina acum, dar e adevarat: Loverboy nu e un film nereusit, dar da senzatia ca e un proiect, ca e neterminat.
Loverboy, de Catalin Mitulescu.
Cu: George Pistereanu, Ada Condeescu, Ion Besoiu, Clara Voda,
Bogdan Dumitrache, Coca Bloos, Remus Marginean, Alexandru Mititelu