Desi a fost achizitionat de MediaPro Distribution, filmul nu va fi dat in sali, deci a fost una dintre putinele ocazii de a putea fi vazut pe ecran mare. Interesul pentru film si pentru discutia de dupa a facut ca prima proiectie, cea de la cinema Studio, sa fie sold out. Georgiana Dobrescu, unul dintre cei trei psihanalisti invitati, a explicat cum s-a ajuns aici. La congresele internationale de psihanaliza, de fiecare data e proiectat si un film pe marginea caruia au loc discutii, iar Cristian Mungiu a fost primul cineast roman dintre cei contactati de Georgiana Dobrescu, primul care a raspuns afirmativ si prompt invitatiei de a organiza astfel de dezbateri si in Romania. Georgiana Dobrescu a venit insotita de colegii sai Alfred Dumitrescu si Bogdan Sebastian Cuc.
Prezenta lui Andrei Ujica la dezbatere nu a fost nici ea intimplatoare. “Legatura mea afectiva cu Malick a inceput acum 13 ani, cind am vazut The Thin Red Line la Berlin, ceea ce a reprezentat un soc revelator pentru ca am descoperit un mare filosof al naturii”, a spus cineastul pentru care cele mai bune filme ale lui Malick ramin tot Badlands si The Thin Red Line. Daca autorul Autobiografiei lui Nicolae Ceausescu isi imagina ca prezenta masiva a trei psihanalisti insemna ca acestia erau pregatiti sa gaseasca multa substanta acolo unde nu era poate atit de multa, dezbaterea nu a fost atit de echilibrata pe cit ar fi meritat. Argumentelor sau contraargumentelor lui Andrei Ujica nu li s-a raspuns la fel de prompt si de aplicat de pe banca psihanalistilor. Cind, la un moment dat, unul dintre psihanalisti a afirmat ca muzica, arta pot ajuta, dar nu in lipsa unui terapeut (exemplul din Bach fiind, de fapt, in ton cu Freud, care nu avea organ pentru muzica!), raspunsul lui Andrei Ujica a cazut sec: “Arta a vindecat mai multi oameni decit a vindecat psihanaliza – daca a vindecat pe cineva”, denuntind “abuzul” pe care psihanaliza il face asupra artei, stiut fiind ca “marea arta e perena” pe cind “discursurile filosofice sau psihologice vin si trec”.
Unde se intilnesc psihanaliza si filmul
La Londra are loc de 12 ani (o data la doi ani) un festival de film si psihanaliza prezidat de Bernardo Bertollucci. Pentru ca la noi traditia nu exista, psihanalistii au profitat de aceasta prima dezbatere pentru a arata unde se intilnesc psihanaliza si filmul. Amindoua redau “realitatea interna a unei persoane”, amindoua au loc intr-o stare aparte, ca de reverie, care te ajuta sa te identifici cu personajele, sa le idealizezi (cum fac mai ales adolescentii) ori sa cazi in stadii regresive (cum e, de pilda, voyeurismul), amindoua solicita subiectivitatea receptorului – a explicat Georgiana Dobrescu, adaugind ca ea a vazut multe filme dupa ce pacientii i-au vorbit despre ele. De pilda, a avut paciente care s-au identificat una cu sotia, alta cu amanta din Marti, dupa Craciun (de Radu Muntean), iar “cu 432 a fost o intreaga discutie despre povestea avortului, despre cine e puternic si cine e slab, cine e victima si cine e stapin”.
Amintind in trecere un film important pentru legatura dintre cinema si psihanaliza, Camera fiului, de Nanni Moretti (nu doar pentru ca un fost psihanalist, Sergio Benvenutti, a scris despre el un eseu antologic, Moartea psihanalizei), Ujica l-a bifat si pe Hitchcock, dar a tinut sa repete ca Freud si-a construit teoriile pe un discurs cultural. Alaturi de cineast, criticul de film Anca Gradinariu a impartasit cu acesta reticenta fata de psihanaliza (pe care a explicat-o prin faptul ca prea a vazut-o vulgarizata de cinematograful american), si a spus ca ei filmul lui Malick i-a placut in mare masura, ca a hipnotizat-o, desi sfirsitul (de “kitsch crestin”) a facut-o sa rida.
The Tree of Life “rateaza sa fie o capodopera”
Daca psihanalistii s-au abtinut sa spuna transant daca le-a placut sau nu The Tree of Life, cei doi cineasti au fost mult mai directi. Andrei Ujica, cel mai vorbaret dintre toti invitatii, a spus despre film ca “rateaza sa fie o capodopera si poate chiar si un film reusit” din pricina cosmologiei de Discovery care l-ar face pe Stanley Kubrick “sa rida din groapa”. “Sint si niste probleme de perspectiva: cine ne arata imaginile cu cosmogonia? Dumnezeu? Daca ni le arata El, atunci ele ar trebui sa mearga incontinuu. Acolo sint niste taieturi citeodata deranjante. Sare Dumnezeu de la una la alta cind ne arata lucrurile astea sau le-a pus El la dispozitie lui Malick si monteurilor intreg materialul? Sau intra ei in mintea lui Dumnezeu si le monteaza acolo? “ Totusi, Terrence Malick ramine, in opinia lui Andrei Ujica, un mare autor de poeme lirice, gen dificil de care numai Tarkovski s-a achitat pe deplin. Probabil ca astfel de intilniri intre psihanalisti si cineasti vor continua, si nu neaparat in termeni antagonici (chiar daca si-a contrazis interlocutorii, Andrei Ujica n-a negat legaturile dintre cele doua domenii). Spargerea ghetii a aratat, probabil, si directia pe care acest gen de dezbateri trebuie sa o urmeze.