Pe-atunci, Michel de Nostradame inca nu-si schimbase numele, facindu-l sa sune a latina din manuscrise vechi, si nici nu se-apucase de profetii. Nu, lui ii placea medicina, incepuse facultatea la Avignon in 1519, numai ca un an mai tirziu a venit ciuma, asa ca s-a reorientat: apotecar ambulant (meserie care echivala la 1500 cu “otravitor-sef”).
Inventase si-o metoda de aparare impotriva ciumei (un amestec de trandafiri, aloe, trifoi si alte cele) care n-a prea functionat, de vreme ce Henriette si cei doi copii ai lor au murit de ciuma in 1534. Vi-l imaginati pe Nostradamus cuprins de furie si-ndurerare, plingind incetisor, ca orice barbat care-a pierdut ceva? Nici eu, avea probabil inima tabacita de-atitea cadavre si cimitire. S-a mai ocupat citiva ani de ciuma, dupa care si-a spus ca asta nu-i o meserie de viitor, si a publicat primul almanah cu previziuni meteo. Nu stiu daca va mai amintiti, dar in 1550 incepuse Micuta Epoca Glaciara (nimeni nu-i spune “micuta”, desi ar trebui), ghetarii erau din ce in ce mai amenintatori, iar recoltele in pericol.
Si cum meteorologia, astronomia si astrologia erau cam unul si-acelasi lucru, n-a durat mult pina cind Nostradamus a scris fraza “Un nou Temistocle va aduce o mare si nefericita suparare poporului sau”. In 1555 a aparut blestematia aceea de Profetii si, incet, incet, lumea a luat-o razna.
Incepind cu Caterina de Medici (la fel de insuportabila precum Balzac), trecind prin Ministerul de propaganda al lui Goebbles si terminind cu miile de site-uri care reusesc sa-ti demonstreze in trei pasi simpli ca cel de-al treilea Antichrist pe care-l asteptam, adica Mabus, e ori Mahmoud Abbas, ori Mad Bush. Mie nu-mi place de Nostradamus. Tocmai pentru ca, de fapt, nu poti sa-i spui Nosty.