Schimbari, miscare
Programul festivalului arata ca o carte. E gros cit un volum, arata ca un album, cuprinde prezentarile celor o suta de filme – selectate din peste o mie – din treizeci de tari. Spectatorii vin si ei din toata lumea, stau umar in umar in salile de proiectie documentaristi de renume linga studenti din scolile europene si sibieni dornici sa calatoreasca, prin intermediul filmelor, in cele mai diverse realitati din lume.
Oricit ai cunoaste de bine acest festival, tot reuseste sa te surprinda de fiecare data. Anul acesta, holul Casei de Cultura a Sindicatelor a fost amenajat diferit. Ne obisnuiseram cu peretii albi si fotografiile cu portrete de tarani sau imagini din lume. Acum sint multe ecrane mari pe care ruleaza fie programul zilei, fie filme. Oriunde te-ai uita sint imagini, este miscare. Poti selecta ce film vrei sa vezi doar stind intr-un fotoliu, din cele multe, acoperite cu broboade colorate, si lasindu-te prins de aceste fragmente. Poti vedea un pic de Crulic la cafeaua de miercuri dimineata, desi filmul va fi proiectat duminica.
Filmele ruleaza acum in trei sali. Una in plus fata de anii precedenti – Sala Studio, din spatele Casei Sindicatelor, unde au loc masterclass-urile si unele reluari. Iar salile obisnuite din ceilalti ani, cea mare si cea mica, au primit nume sugestive: Sala John Marshall si Sala Mircea Saucan.
Dupa revolutie
In ritmurile Fanfarei Transilvania s-a deschis oficial festivalul, marti seara. Rulasera filme deja toata ziua (cel dintii, la prinz, fiind Regina Maria – ultima romantica, prima femeie moderna, de Sorin Iliesiu; si tot atunci deja se derula masterclass-ul “Documentarul observational”, sustinut de Cristi Puiu), dar seara s-a adunat tot spectatorul, umplind sala mare. Au fost cam sapte sute de oameni, atrasi probabil nu atit de momentul festiv – scurt, decent, doar cincisprezece minute de discursuri degajate, sustinute de directorul festivalului, Dumitru Budrala, si de citeva oficialitati sibiene –, cit de filmul programat sa puncteze deschiderea: Dupa revolutie. Proiectat in prezenta regizorului Laurentiu Calciu, filmul a fost urmat de discutii cu acesta, cu producatorul Rupert Wolfe Murray si cu profesorul antropolog Vintila Mihailescu ca moderator.
Laurentiu Calciu a povestit cum a facut rost de o camera VHS imediat dupa Revolutie. Era profesor de matematica, filma dupa ore pe strazi, nu se gindea ca totul avea sa devina un documentar observational – exact genul de film pe care pune accent AFF la aceasta editie. Rupert Wolfe Murray se afla in Romania ca jurnalist, participa la conferintele destinate presei straine. Cei doi prieteni au realizat filmul abia dupa 20 de ani, montindu-l cu buget zero, pe un calculator vechi. Rezultatul, spectaculos, imbina cele doua perspective: discutiile dintre oameni, de un grobian imens; presa internationala si confuzia generala. “In Romania nu s-a vazut acest film, au fost doar citeva proiectii, restrinse, a spus Csilla Kato”, coordonatorul festivalului. “Mai mult strainii au fost interesati pina acum de acest film”, a confirmat si regizorul, iar producatorul a spus ca, la un buget zero pentru film, nici promovarea nu e usoara. Dar filmul are o pagina de internet, asadar: www.aftertherevolution.ro.
Pe alese
Din programul stufos al festivalului, fiecare isi alege ce sa vada. In primele zile, poti sa vezi povestile unor copii romani care s-au sinucis de dorul parintilor (Singur acasa – o tragedie romaneasca, de Ionut Cirpatorea) sau poti sa vezi cine sint oamenii despre care doar auzisesi ca ard cartile lui Sorokin (Lobotomie, de Yuri Khashchavatski), sau sa te duci la Povesti din fundaturi uitate (Songs from the Nickel, de Alina Skrzeszwska) sau la altfel de povesti de dragoste, intre oameni si obiecte (Metrobranding, de Ana Vlad, Adi Voicu). Poti pleca spre casa cu vocea paracliserului din Bestiarul Dianei Deleanu, care-si tot zice: “Eu nu pot sa dorm noaptea pentru ca stau sa ma gindesc ce face Dumnezeu”, in timp ce biserica, gata, deja a fost darimata de Gigantul, o masinarie miniera care inghite satul.
Filmele AFF ruleaza in continuare, la puterea a treia, in salile niciodata goale, indiferent de ora. Acum punem punct, ne uitam pe program si alegem cu usurinta: Povesti de dragoste, Moscova 1993-2009. Apoi Donor necunoscut, Comertul sexual cu copii si Crulic, apoi cine stie ce alte povesti. Va urma.
Eco – filme si traditii
Anul acesta, AFF a pus accent pe programele educationale. Pe de o parte, seria de masterclass-uri “Profesia de documentarist”, adresate mai ales studentilor, si sustinute de Cristi Puiu, Michael Yorke, Adina Bradeanu si Michael Stewart. Pe de alta parte, ASTRA Film Junior, destinat copiilor, anul acesta extins.
Alta noutate este programul “Eco CinematogrAFF Sibiu”, cu documentare despre alimentatie si agricultura organica. Unul dintre filmele acestei sectiuni, Afacerea cu porci, ruleaza duminica in prezenta regizoarei, actrita Tracy Worcester, care va primi Premiul de Excelenta pentru regizori femei care lupta pentru viitorul planetei.
Simbata si duminica pe platoul din fata Casei Sindicatelor este organizat Tirgul de produse traditionale si ecologice.
Galerie foto
