Aceiasi oameni senzationali (adica Fundatia Culturala Jazz Banat) care organizeaza in fiecare an Festivalul de la Garina l-au invitat, alaturi de basistul Larry Grenadier si de tobosarul Bill Stewart, sa tina un concert la Sala Palatului. Iar Sala Palatului, mamut prafuit cu acustica incerta, s-a imblinzit pe data si, dupa cum a spus odata Ken Kesey despre New York, “s-a rostogolit pe spate si-a inceput sa toarca”. Am tors, si noi si ea, aproape o ora intreaga, pina cind Orchestrion-ul s-a pus in miscare. Orchestrion-ul e cel mai recent proiect al lui Metheny si e, de fapt, implinirea unui vis pe care pustiul Pat il avea de la 9 ani, de cind mergea in vacanta la bunicul muzician si nu se mai satura de pianul mecanic din pivnita. Il punea la incercare, se strecura dedesubt si-l cerceta cu lanterna, ii desfacea mecanismele, le insuruba la loc.
Cind pustiul Pat s-a facut mare, si-a zis ca ar fi ceva daca ar incerca sa construiasca un Orchestrion asemanator masinilor-orchestra de la finalul secolului al XIX-lea, pe care sa testeze tot ce-a descoperit jazz-ul mai bun in ultimele zeci de ani. Jack de Johnette i-a dat un set de tobe, o companie din Chicago i-a construit o orga din sticle, Ken Caulkins (care-a lucrat pentru Disney World si fiica sultanului din Brunei…) l-a ajutat la partea de activare pneumatica, si asa a iesit unul dintre cele mai fantastice instrumente de cintat pe care le-am vazut vreodata pe-o scena. E ca si cum Metheny ar dirija, cu ajutorul sunetelor chitarii lui, un big band intreg. Care, pe linga faptul ca se-aude senzational, se vede ca si cum ar fi o orchestra de licurici electrici si se simte exact ca visul pustiului de 9 ani pe care l-a implinit adultul de 56. Vorba englezului, just priceless.
*Daca aveti vreun internet la indemina, intrati aici: http://grooveshark.com/#/album/Orchestrion/3951107 si ascultati.