Al doilea lungmetraj al cineastului, Din dragoste, cu cele mai bune intentii, se bazeaza pe un eveniment personal, ceea ce probabil l-a facut si mai greu de realizat (stiuta fiind regula ca al doilea film e o piatra de incercare mai grea decit primul). Filmul a avut premiera in aceasta vara, la Festivalul de la Locarno, unde a fost recompensat cu premiile pentru regie si interpretare masculina – Bogdan Dumitrache, si a inceput de atunci un fructuos periplu prin lume.
Eroul filmului este Alex (Bogdan Dumitrache), un tinar de 30 si ceva de ani care locuieste in Bucuresti impreuna cu prietena sa, Delia (Alina Grigore), si care intra in panica atunci cind tatal (Marian Rilea) il suna spunindu-i ca mama sa (Natasa Raab) a avut un accident vascular cerebral. Filmul il urmareste pe Alex timp de trei zile. Ati citit bine: il urmareste pe Alex, nu pe mama lui care incet-incet isi revine. Cu cit mama lui se reface, cu atit Alex o ia razna mai mult, neincrezator in medici, in tatal lui si in oricine incearca sa-i explice ca exagereaza. Filmul are o buna priza in real si mult umor in tristetea lui. De fapt, l-am perceput mai mult in cheie comica si mi se pare ca functioneaza cel mai bine in registru tragi-comic. (Acesta ar fi semnul ca autorul a depasit evenimentul cu bine si ca s-a schimbat.)
Lui Sitaru ii reusesc foarte bine secventele de la spital, cu vecine de salon saritoare si bagacioase, vizitatori bine intentionati si personal medical amabil, secvente aruncate in aer de figura acra a lui Alex si de iremediabilele lui angoase care il pot face nesuferit. Bogdan Dumitrache e foarte pe rol, la fel ca toti actorii din distributie. Poate ca prietena eroului e prea discreta si prea in umbra, desi e un punct de sustinere pentru Alex (si asta e psihanalizabil, pina la urma). Interpretarea Alinei Grigore plaseaza insa foarte sigur personajul in biografia eroului. In schimb, mama e foarte prezenta, iar Natasa Raab ii da personajului multa caldura, intelegere si bunatate. Cu personajele masculine eroul dezvolta mai degraba relatii conflictuale. El se contrazice cu tatal sau, pe care il acuza ca e prea moale, si mai ales cu medicul mamei (Adrian Titieni), a carui autoritate profesionala o recuza.
Lipseste un final mai bine punctat
Stilistic vorbind, Adrian Sitaru si directorul sau de imagine fidel, Adrian Silisteanu, folosesc intr-un mod diferit POV-ul (“Point of View”) fata de cum o faceau in Pescuit sportiv, amestecind secvente filmate din punct de vedere neutru cu cele filmate din punct de vedere subiectiv. In plus, nu vedem lucrurile si prin ochii lui Alex. Aceasta minge care sare de la un personaj la altul si numai citeodata e, mai degraba, un artificiu stilistic pretentios, derutant si vag anxiogen al carui scop e, probabil, de a ne arata realitatea prin ochii celorlalti, cu exceptia lui Alex, pentru ca acesta are un punct de vedere imuabil. Sau acela de a-l izola pe Alex de restul lumii – nefiind cel care ii vede pe ceilalti, el e mereu in prim-plan.
O senzatie de inconsistenta apare totusi la citeva zile dupa ce ai vazut filmul, chiar daca la prima mina a fost ca un foc de artificii, viu si spumos. Acest lucru poate fi pus in legatura cu lipsa unui final mai bine punctat si poate fi explicat, probabil, si prin felul in care autorul se raporteaza azi la acest eveniment.
Din dragoste, cu cele mai bune intentii.
Regia: Adrian Sitaru.
Cu: Bogdan Dumitrache, Natasa Raab,
Marian Rilea, Adrian Titieni, Alina Grigore