Necunoscutul care vei fi
Dupa un dialog de opt ani cu o carte si o munca intensa cu trupa Teatrului National “Radu Stanca” din Sibiu, regizorul Yuri Kordonski ne-a daruit Ultima zi a tineretii. Spectacolul este o adaptare dupa romanul Cronica incidentelor unei iubiri, al scriitorului polonez Tadeusz Konwicki. Regizorul a facut o dramatizare in limba rusa, iar Masa Dinescu a tradus-o in romana. “De opt ani am un dialog cu aceasta carte, dar acum s-au intimplat lucruri noi, emotionante”, a marturisit Yuri Kordonski in ajunul premierei.
Povestea de dragoste dintre Vitek si Alina, chiar dinaintea izbucnirii celui de-al Doilea Razboi Mondial, este minunat interpretata de Veronica Arizancu si Alexandru Malaicu, intr-un decor exceptional. Cei doi joaca alaturi de Marian Ralea, care face unul dintre cele mai frumoase roluri ale sale, sustinind o serie de monologuri care lasa spectatorul fara rasuflare.
Interpretind Necunoscutul, nimeni altul decit Vitek devenit adult si amintindu-si, mai mult sau mai putin exact, acea iubire adolescentina, Marian Ralea poarta pe umeri o partitura grea, superba, un text minunat. Lungi marturisiri nostalgice incepind cu “Pe vremea aceea… “ fac sala sa amuteasca, sa tresara, sa zimbeasca amarui. “Pe vremea aceea, erau aproape la fel de multi cai ca si oameni”, iar timpurile duse iti necheaza la ureche. “Pe vremea aceea, lumea era terorizata de pacat”, si iata pacatul itindu-se de peste tot, apoi retragindu-se, apoi “ascuns o vreme pe la sate”, apoi eradicat, iata acum “o lume fara de pacat. Pacat!… “. Si apoi iata cum “Pe vremea aceea, nimeni nu voia sa fie tinar”, iata bolile care sluteau prea devreme trupurile, bube, cocoase si radacini de dinti, si iata in oglinda prezentului slutenia sufletelor celor care mai acum, cu aroganta, se bucura de tinerete.
Inele din frunze
Povestea este aparent una simpla; pe cit de simpla ar fi Romeo si Julieta. Vitek, care se pregateste sa plece la facultate, se indragosteste de frumoasa Alina, fiica a colonelului Nalenc. Dar, ca in orice iubire, nimic din ceea ce pare simplu n-are cum sa ramina asa. Mama (Diana Fufezan) il vrea pe Vitek doctor, profesor de renume. Iar colonelul (Cristian Stanca) nu-l vrea pe sub ferestrele fiicei sale pe Vitek. Un banut e talismanul acestei povesti de dragoste deasupra careia se aduna norii de ploaie ai razboiului si se aude risul destrabalat-disperat din casa unor surori “batrine, de 30 de ani” (Ofelia Popii si Serenela Muresan) care stiu sa iubeasca altfel decit viseaza Vitek. Dar cum n-ar refuza prietenul lui, Engel (Constantin Podu). Intre cele doua lumi – cea inocenta, cea destrabalata – sta ca un pod chinuit micuta Greta (Iulia Popa).
“Va fi razboi!” , se aude o voce. Riul se va agita, ploaia se va inrosi. Tinerii indragostiti decid sa se intilneasca la riu, locul unde joaca si spaimele s-au topit in dragoste trupeasca (“Au inmugurit fragii!” , soptea atit de discret Necunoscutul, retragindu-se), iar aici sa se casatoreasca fara s-o stie nimeni – doar frunzele din care-si vor rasuci inele – si apoi sa-si ia vietile, cit sint fericiti si impreuna. Mai departe, pastram taina.
Lentoare picurata in detalii
Ingenioasa scenografie a lui Dragos Buhagiar aduce pe scena un riu, ploaie si o padure tremurinda. Fundalul sonor, parte a intregii poezii, cu melodii domoale si ciripit de pasari, este realizat de Vasile Sirli. Totul ne aminteste de o unica alta frumusete inrudita: spectacolele lui Lev Dodin, al carui student a fost Kordonski. Poate doar acolo, in spectacole jucate si la Sibiu gratie festivalului de teatru, s-au mai vazut atita densa lentoare picurata in detalii, atita frumusete si precizie.
Scenele erotice sint pline de delicatete, exista o fragilitate si-o discretie in tot ce se vede si ce nu se vede, cum tremura mestecenii asa tremura si carnea pe oasele sufletelor personajelor, dar exista si demonstratii de forta ale actorilor, riul care traverseaza scena fiind partenerul lor de joc constant, artera prin care pulseaza intreaga viata a povestii.
Cine aliniaza stele
Despre lucrul la Sibiu, Yuri Kordonski a declarat: “Este una dintre intilnirile cele mai emotionante. Am fost deseori aici, la festival, am venit si cu spectacole in festival, dar atunci au fost intilniri «de turist». Acum a fost altceva”. Regizorul si-a declarat bucuria fata de lucrul cu actorii din toate generatiile si cu Dragos Buhagiar, pe care il cunostea de foarte multi ani, insa “in sfirsit acum stelele au fost de partea noastra”.
Dragos Buhagiar crede totusi ca stelele nu se aliniaza de la sine: “De fapt, s-a intimplat ca Sibiul sa aiba un program stabilit pe doi-trei ani inainte, o gindire manageriala; deci noi am aliniat stelele. Sint fericit ca am putut lucra cu Yura. Am fost pusi cu mina, ca la sah, de Constantin Chiriac. A fost un efort tehnic acest spectacol. Jos palaria pentru teatrul din Sibiu si personalul tehnic, fiindca ma indoiesc ca s-ar fi putut intimpla acest lucru in Bucuresti (sau poate cu multe injuraturi). Spatiul asta face parte, in sfirsit, dintr-un ciclu al meu – de a scapa de pereti – si s-a nascut dintr-un dialog cu regizorul”.
Marian Ralea, aflat la a doua intilnire cu Kordonski, marturiseste la rindul sau: “Nu cred ca se putea face acest spectacol in alt loc decit aici. Nu neaparat tehnic, dar in ceea ce priveste poezia teatrului. O sa vedeti o poezie condensata a tot ceea ce inseamna viata”.
Tinerii din rolurile principale, Veronica Arizancu si Alexandru Malaicu (masteranzi, 24 de ani), s-au declarat incintati de sansa de a lucra cu Kordonski, dar si alaturi de actori precum Ofelia Popii si Marian Ralea.
Ultima zi a tineretii
Dramatizare de Yuri Kordonski
Traducerea: Masa Dinescu
Regia: Yuri Kordonski
Scenografia: Dragos Buhagiar
Muzica: Vasile Sirli
Distributia: Necunoscutul – Marian Ralea; Vitek – Alexandru Malaicu; Alina – Veronica Arizancu; Engel – Constantin Podu; Greta – Iulia Popa; Cecilia – Ofelia Popii; Olimpia – Serenela Muresan; Mama – Diana Fufezan; Colonelul Nalenc – Cristian Stanca
Galerie foto
