A XI-a editie de ASTRA Film Fest a fost un succes, dar nu i-ar strica un “re-boot”, niste schimbari. Prea ne-am obisnuit ca fiecare editie sa semene cu precedenta. Tot mai multe voci au spus in acest an ca e nevoie, domnule, de o sala de cinema in Sibiu (nu salita de la Arta) unde sa poti arata cum trebuie filme pe care muncesti tot anul sa le aduci. A spus-o si Andreea Esca (reprezentind revista “The One”), venita la Sibiu doar ca sa ii inmineze lui Tracy Worcester (sora actritei din Pasarea-spin, Rachel Ward) Premiul de Excelenta pentru filmul Pig Business/Afaceri cu porci si intreaga activitate ecologista pe care o desfasoara. Tracy Worcester a cumparat brinza de la taranii din mica piata organizata ad-hoc in fata Casei de Cultura si i-a invitat pe romani sa-i vada filmul pentru a intelege de ce e nevoie sa incurajeze fermierii locali, si nu concernul american Smithfield care se ocupa in proportii largi de industrializarea carnii de porc din Romania.
Nu stiu daca directorul Casei de Cultura a Sindicatelor a rugat-o pe sora actritei din Pasarea-spin sa semneze in cartea de onoare a institutiei, dar stiu ca i-a convins pe Andreea Esca si Cristi Puiu sa se alature celorlalte personalitati care au trecut pe la Casa de Cultura – Radu Beligan, Stefan Banica Jr. sau Tudor Gheorghe (care isi incepea textul invocind “placerea menestrelului calator…”).
Subiecte foarte diverse tratate in maniere diferite
ASTRA Film Fest s-a deschis in acest an spre mai multe genuri si n-as spune ca e rau, pentru ca a adus filme interesante nu doar pentru studentii romani si straini inscrisi la mai multe masterclass-uri consacrate unor genuri diverse. A adus, de pilda, Comertul sexual cu copii/Cutting Edge: The Child Sex Trade, un documentar de investigatie realizat pentru BBC Channel 4 de sibianul stramutat in Marea Britanie, Liviu Tipurita, impreuna cu Andrew Smith, care arata mai mult cu camera ascunsa cum functioneaza exploatarea sexuala a minorilor romani din Bucuresti si strainatate. Desi e din 2003, filmul n-a fost prezentat niciodata in Romania pentru ca Channel 4 a vrut sa-i protejeze pe minorii care au acceptat sa apara in film. Liviu Tipurita e un tip cu mult curaj (nu atit de mult incit sa ignore gripa si sa vina la Sibiu!). A aratat materialul filmat politiei britanice si, cu patru zile inainte ca filmul sa aiba premiera in Marea Britanie, pedofilul Tom Peters, care revenise acasa dupa ce platise politia romana cu promisiunea ca nu se va reintoarce, a fost arestat. Dupa acest film, englezii acuzati de pedofilie in strainatate au putut fi legal condamnati in Marea Britanie.
Un alt film care ar trebui vazut in Romania e Singur acasa – O tragedie romaneasca, de Ionut Cirpatorea, care dezvaluie trei cazuri (dintr-un numar de 20 documentate din presa) de copii care s-au sinucis cind parintii lor au plecat la munca in strainatate. Ideea filmului e ca statul e de vina pentru ca oamenii sint saraci, dar pina una-alta, e evident ca e necesara monitorizarea psihologica a acestor 350.000 de copii. Din datele UNICEF, din acesti copii romani cu parinti la munca in strainatate, o treime sint deprimati.
Filmele care au intrat in palmares au tratat in maniere diferite subiecte foarte diverse. Filmul care a luat Trofeul ASTRA Film Fest, Z32 de Avi Mograbi, vorbea despre conflictul israelo-palestinian. Pe carari neumblate de Dieter Auner, care a fost desemnat Cel mai popular film romanesc din festival, urmarea timp de un an de zile viata familiei de ciobani transilvaneni Albin. La succesul filmului a contribuit poate si faptul ca regizorul si-a adus si imbujoratii actori la premiera. I Shot My Love de Tomer Heymann e o poveste de dragoste dintre doi barbati, unul israelian, celalalt german, pe fundalul unor relatii nationale complicate. In Songs from the Nickel, tinara cineasta poloneza Alina Skrzeszewska ii filmeaza pe locuitorii unui hotel ieftin din Los Angeles, in vreme ce Check Check Poto de Julia Varga vorbeste despre adolescenti filmind in interiorul unui centru pentru tineri din Aubervilliers unde acestia vin cind simt nevoia si unde sint consiliati si ajutati. Village without Women de Srdjan Sarenac e tabloul tragi-comic al unui sat format numai din barbati, in vreme ce Pacatoasa Teodora de Anca Hirte (prezentat in premiera in Romania) vrea sa inteleaga ce determina o tinara femeie sa intre la manastire. Berlinskaya Fuga de Denes Nagy surprinde viata deprimanta din Donetk, Ucraina, pe cind Anything but Black de Ausra Linkeviciute face o incursiune in “moda” mortuara, intrebindu-se ce reguli functioneaza cind iti pregatesti vestimentatia pentru ultimul drum. Tot despre femei si in Femei pe pinza de Otilia Babara, dar aici le urmarim pe supraveghetoarele de la Muzeul Brukenthal. Nu doar filmele din palmares, amintite mai sus, meritau sa fie vazute (poate ca organizatorii vor arata citeva macar si in Bucuresti), iar nivelul selectiei e dat si de faptul ca din 1.000 de filme cite au venit la preselectie, 100 au ramas in program. Ca dovada ca festivalul a devenit tot mai cunoscut in afara e si faptul ca Tracy Worcester si-a trimis singura filmul in festival.
Ce imi doresc de la ASTRA Film Fest
Daca e sa imi doresc ceva legat de ASTRA Film Fest, atunci ar fi asa: mi-ar placea ca peste doi ani sa il gasesc intr-un cinematograf nou, cu alte spatii – inclusiv mai mult loc pentru meeting point-ul festivalului si restaurant, cu un birou de presa, spectatori care sa-si inchida mobilele cind incepe filmul; reprezentanti ai Primariei si Consiliului Local care sa nu mai laude festivalul din auzite; public sibian mai interesat sa iasa din rutina lui si sa umple sala si la proiectiile din timpul zilei si, nu in ultimul rind, baruri si cluburi care sa fie deschise si dupa miezul noptii.
Cu “placerea menestrelului calator”, va spun si eu la revedere!
Galerie foto
