Pentru o mega-productie americana, Tintin este un proiect atipic. In general, comics-urile se vind mai putin in afara Statelor Unite, exceptie facind citeva titluri precum Batman, Superman sau Omul-Paianjen. Din contra, seria Tintin a cunoscut un succes global, s-a vindut in sute de milioane de exemplare, mai putin in SUA (si Rusia) unde este cunoscut doar de un grup mic de fani.
Cind primul film din seria Indiana Jones, Cautatorii arcei pierdute, a avut premiera, in 1981, europenii au remarcat asemanarile dintre acesta si benzile desenate cu Tintin. Spielberg a fost primul care s-a mirat cind a auzit acest lucru, intr-o cronica franceza. Peter Jackson, complicele lui Spielberg in acest proiect, crescuse cu aventurile lui Tintin.
Spielberg a rectificat imediat acest neajuns: a cumparat pe loc albumele cu Tintin, le-a citit, s-a indragostit iremediabil de ele si, in 1984, a cumparat drepturile de adaptare. Filmul pe care dorea sa-l faca a intirziat insa mai bine de doua decenii, in ciuda faptului ca insusi Herge, taticul lui Tintin, a declarat inainte de moarte ca numai Spielberg ar fi fost capabil sa aduca aceste benzi desenate pe ecrane.
Tintin nu e usor de adaptat si istoria este plina de esecuri (vezi caseta). Ani intregi, dupa numeroase versiuni de scenariu, Spielberg nu stia cum sa faca filmul: cu actori, animatie etc. Declicul s-a produs abia cind Avatar-ul lui James Cameron si performantele digitale ale studiourile Weta l-au convins de posibilitatile tehnicii “motion capture”.
Spielberg l-a cunoscut pe Peter Jackson in 2003, cind primul i-a inminat celui de al doilea Oscar-ul pentru cel mai bun regizor. Cei doi s-au inteles imediat, si-au descoperit pasiunea comuna pentru Tintin si au pus la cale un plan: o serie de trei filme, pe care sa le regizeze alternativ si care sa fie realizate cu actori reali, translati pe ecran ca personaje animate, prin “motion capture”. Primele zile in cinematografe ale Aventurilor lui Tintin arata ca pariul celor doi cineasti este unul reusit.
“Am fost usurat sa vad cit de bun este filmul”, spune cunoscutul autor BD, Francois Schuiten, fan al lui Tintin. “Nu ca m-as fi indoit de Spielberg, dar e clar ca n-am mai vazut pina acum o adaptare a unei benzi desenate atit de izbutita. “
In camera cu jucarii digitale
Cum a reusit Spielberg acolo unde toti au esuat vreme de jumatate de secol? Cei de la Premiere cred ca “geniul lui Spielberg a fost sa stie sa astepte momentul in care totul este permis pentru a da viata unuia dintre cele mai vechi proiecte ale sale”. Cu alte cuvinte, tehnologia a atins nivelul necesar.
E drept ca, odata cu Tintin, Steven Spielberg a primit unda verde sa dea iama in camera cu jucarii a lui Peter Jackson. Firma de efecte speciale Weta Digital este experta in realizarea de personaje digitale prin “mo-cap”. Marturie stau uluitorii Gollum si King Kong din filmele lui Jackson.
Dar reusita lui Tintin nu consta numai intr-o simpla insiruire de biti. “La acest film, tehnologia a fost cu adevarat o unealta care a eliberat cineastul”, spun cei doi regizori. Rezultatul se vede din plin la cinema: eliberat de limitarile fizice ale filmului cu actori, Spielberg isi da in petec si concepe poate cele mai spectaculoase scene din intreaga lui filmografie: secventele infruntarii pe mare intre capitanul Haddock si piratul Rackham, urmarirea pe strazile din portul Bagghar, duelul cu macarale (!) din final.
Optiunea animatiei digitale a permis transpunerea pe ecran cu mare fidelitate a universului vizual al lui Herge chiar daca 3D-ul nu are cum respecta “linia clara” a acestuia. Culorile, compozitia cadrelor si partea caricaturala a personajelor sint insa pastrate si imbunatatite cu texturi moderne. Una dintre ideile eficace ale realizatorilor a fost sa imprumute personajelor citeva dintre trasaturile fizice reale ale actorilor.
Interpretii rolurilor principale au fost alt avantaj al lucrului cu Peter Jackson. Tintin a ajuns sa fie interpretat de tinarul Jamie Bell, unul dintre veteranii de la King Kong si tintinofil, in vreme ce partitura dificila a capitanului Haddock a revenit – cui altcuiva? – britanicului Andy Serkis, cel mai mare star al lucrului cu costumul digital, interpretul lui Kong si al lui Gollum. In rolul negativ, al banditului Ivanovich Sakharine, poate fi recunoscut Daniel Craig, in vreme ce cuplul comic al inevitabililor politisti gemeni si incurca-lume Thompson & Thompson revine duo-ului comic britanic format de Simon Pegg si Nick Frost.
Cine lipseste? Unul dintre personajele de baza ale seriei, profesorul Tournesol (Calculus in engleza), care a fost reportat de realizatori pentru filmele urmatoare. De asemenea, a cazut la montaj Oliviera de Figueroa, care a fost jucat de Danny de Vito. O vedeti, in schimb, pe soprana Bianca Castafiore, a carei voce provoaca dezastre.
De asemenea, priviti cu atentie scena de la inceput, cind Tintin se lasa desenat de un artist de strada: artistul nu e altul decit Herge, recreat digital pe ecran pentru a “binecuvinta” aceasta adaptare a operei sale.
Trei aventuri intr-o singura poveste
Tehnologia fara poveste insa n-ar fi insemnat nimic. Una dintre marile probleme ale multor dintre adaptarile precedente a fost fidelitatea mult prea mare fata de albumul BD. O greseala de amatori pe care Spielberg si Jackson nu aveau cum sa o faca.
Scenariul a fost scris in principal de Steven Moffat, vedeta britanica a serialelor TV de succes (el dirijeaza aventurile Doctorului Who si a creat versiunea moderna a detectivului de pe 221 Baker Street in mini-seria Sherlock), in colaborare cu Edgar Wright (regizorul lui Scott Pilgrim) si cu Joe Cornish, autor anul acesta al unui foarte apreciat Attack the Block.
Scenariul final combina trei dintre aventurile pe hirtie ale lui Tintin, Secretul Licornului si continuarea sa, Comoara lui Red Rackham, cu elemente desprinse din Crabul cu clesti de aur. Si fiindca aventurile din albume sint mult prea statice – prin comparatie cu filmele moderne de aventuri –, realizatorii sint siliti sa combine povestea conceputa de Herge cu momente de actiune in maniera Spielberg/Jackson care se apropie totusi mai mult de Indiana Jones.
“Marea reusita a lui Spielberg a fost sa se debaraseze de tot ce era literar in banda desenata si sa refaca spiritul Tintin cu mijloace moderne”, este de parere Benoit Peeters, mare scenarist de BD si specialist in opera lui Herge. “Asta e avantajul de a-l avea pe Spielberg la cirma filmului, si nu un mestesugar care sa se sileasca sa copie albumele.”
Peeters crede ca Tintin nu trebuie privit in nici un caz ca un film comercial sau oportunist, ci, mai degraba, ca “filmul unui indragostit de Herge care vrea sa il prezinte pe Tintin unui public care il cunoaste prea putin. Si eu cred ca Herge ar fi iubit acest film, chit ca este diferit de albumele sale si de ritmul lor”.
Ce urmeaza
In primul rind, premiera americana, esentiala in sacralizarea lui Tintin ca star mondial. Stiind ca personajul este virtual necunoscut in SUA, producatorii au pus la cale o strategie aparte: filmul a fost lansat mult mai devreme in Europa si restul lumii pentru ca buzz-ul unui succes sa ii preceada descinderea pe marile ecrane nord-americane.
Urmatorul film din serie va fi o adaptare a albumului Sapte globuri de cristal, iar al treilea va fi Templul soarelui. Pentru episodul doi, Peter Jackson va ocupa postul de regizor, cu Spielberg in rol de producator, iar filmarile vor demara imediat ce Jackson va pune tusa finala celor doua filme din seria Hobbit. Scenariul, semnat de Anthony Horowitz, este deja finalizat, iar oamenii de la Weta Digital sint in plina preproductie. Spielberg, care s-a declarat incintat de experienta traita la realizarea Secretului Licornului, a dat de inteles ca s-ar putea sa regizeze al treilea episod.
De asemenea, daca Tintin va fi un mare hit comercial, este de asteptat ca Hollywood-ul sa isi indrepte tot mai mult atentia spre fabuloasa lume a benzilor desenate europene.
Adaptari mai mult sau mai putin ratate
Filmul lui Spielberg-Jackson se anunta a fi un mare succes. Nu la fel stau lucrurile cu celelalte incercari de adaptare cinematografica a albumelor lui Herge.
Taticul lui Tintin s-a lasat mult influentat de cinema in opera sa, de la filmele lui Friz Lang, la cele ale lui Hitchcock. Drumul invers a fost mai greu. Tintin a fost adaptat prima oara in anii ‘40 de catre Claude Misonne, intr-un film cu papusi. Primul esec.
La inceputul anilor ‘60, un fost ziarist de la “Paris Match” produce doua adaptari cu actori, Misterul linii de aur si Portocalele albastre, cu Jean-Pierre Talbot in rolul lui Tintin. Doua filme kitsch, fara succes. Interesant este ca reputatul Alain Resnais a fost cit pe ce sa fie regizor, dar ideile sale ciudate (actori mascati, de exemplu) i-au speriat pe producatori.
Primul film de animatie, Tintin si templul soarelui, realizat in anii ‘60, dovedeste un adevar straniu: filmele de desen animat sint mai statice decit desenele din albume. Alte adaptari de animatie, fidele la singe benzilor desenate, sufera de aceleasi probleme si nu fac multe valuri.
Alti regizori esueaza in a-l aduce pe Tintin pe marile ecrane, cel mai sonor nume fiind cel al lui Roman Polanski, in 1985. Cinci ani mai tirziu, Jean-Pierre Jeunet si Patrice Leconte n-au curaj sa se confrunte cu opera lui Herge.
Nu numai Tintin a fost defavorizat pina acum de transpunerea pe marile ecrane – multe adaptari ale benzilor desenate europene s-au soldat cu esecuri sau, cel mult, cu rezultate medii din punct de vedere artistic. Filmele cu Asterix stau cel mai bine din punct de vedere comercial, Luc Besson nu a reusit sa convinga prea mult cu Adele Blanc-Sec, Iznogoud n-a fost deloc bun, iar Jan Kounen, adaptind Blueberry al lui Charlier si Giraud, crea cu totul altceva decit opera pe hirtie.
De aceea, este corect sa spunem ca Aventurile lui Tintin ar putea deveni prima adaptare a unui BD european care sa cunoasca un succes cu adevarat mondial.
Galerie foto
