— Habar n-am...
— Pai sa ne gindim, nu? Ce faci acolo? Te-am intrebat ceva. Ma asculti?
— Da, spune, te aud.
— Opreste-te putin. Ce tot scrii acolo?
— Versuri.
— Versuri la ce?
— La un cintec. Tu spune in continuare, ca eu te-aud.
— Te-am intrebat ce facem. Adica e clar ca ne-am ratacit. Drumul de intoarcere n-are sens sa-l cautam, oricum nu putem urca inapoi peretele ala de pe care am cazut. Am coborit la vale de-a berbeleacul, dar ca sa ne cataram inapoi pe un perete vertical de patru sute de metri, ne-ar trebui niste scule, niste cabluri, statii, un cameraman, un ghid, doua luni…
— Aha…
— Si n-avem. Asta zic. Bine ca n-am patit nimic la cadere. Eu credeam ca mi-am rupt macar un picior. Sau pe tine.
— Pe mine sigur nu. Deci e bine…
— Dar tot e nasol. Pentru ca sintem blocati aici, fara posibilitate de intoarcere, si nu stim incotro sa zburam. Ne mai odihnim un pic, mai stam asa, ne-ntindem aripile, bun, dar dupa aia? Trebuie sa ne facem un plan.
— Asa e… Ce rimeaza cu “bine”?
— La tine, la mine, catre tine, dinspre mine, multe…
— Corect…
— In Cartea Ratonilor scrie sa mergem pe cararea din stinga, da? Dar acum nu mai stiu care stinga e stinga aia buna. Trebuia sa mergem la dreapta atunci cind am avut posibilitatea. Acum avem doar stingi si ne invirtim in cerc. Uite, copacul asta cu frunze maro. Sigur am mai trecut pe linga el o data. Ca ti-am si zis: “Uite un copac cu frunze maro”.
— Aha. Nu cred. Adica sint convins ca am mai trecut pe linga el, doar ca atunci avea frunzele verzi. Tin minte ca ti-am si raspuns: “Ba nu, sint verzi”.
— Esti sigur?
— Uite capul asta de girafa. Era aici?
— Nu era. De unde a aparut?
— Eu l-am scris. Uite aici, in strofa 2: “Girafa de-si ridica capul, ea in inaltul cerului ajunge, si de acolo vede galopatul calului ce fara tinta fuge”.
— Stiu asta. “Decit un cal ce-alearga in nestire, sa fii girafa-i mult mai bine.” Nu tu ai scris asta. Eu am scris-o.
— Ba nu. Te confunzi. Eu am scris-o acum. De aia te-am si intrebat ce rimeaza cu “bine”.
— Da, dar n-ai folosit nimic din ce-am sugerat eu. Mine, tine? Asta dovedeste ca n-ai scris-o acum.
— Nu dovedeste decit ca sugestiile tale nu s-au potrivit cu unde voiam eu sa ajung. Asa ca am optat pentru o alta varianta.
— “Nestire” nu rimeaza cu “bine”.
— Atunci de ce n-ai corectat-o? Daca tu ai scris asta de ce ai lasat-o asa gresita?
— Nu eu am scris-o. E a ta…
— Stii ce? N-am chef sa ne certam acum!
— Nici eu, eu vreau doar sa iesim din groapa asta!
— Atunci lasam cintecul asta aici, sa-l invete si altii care vor veni in urma noastra, si mergem la stinga. Sint sigur ca duce la comoara Ratonilor…
Pui. Iubire. Vezi ca-ti suna ceasul. Hai ca-i ora patru. O sa pierzi trenul. Scoala-te… Iubire!