Ce-i drept, in seara inaugurala, in sala Nationalului bucurestean era un frig de trista amintire, putinele grade ambientale obligindu-ne sa purtam paltoanele si fularele! Dar ampla desfasurare de forte artistice (10 zile de FNT, multe trupe, spectacole de toate genurile, lansari de carte, conferinte, discutii, ateliere etc.) nu a suferit din motive pecuniare. Principala calitate a manifestarii, rarisima in spatiul autohton, e continuitatea. Intr-o cultura ce pare fascinata de a lua mereu lucrurile de la inceput, de la un zero ce indica, pe de o parte, vocatie de ctitor, pe de alta parte, un masochism sisific, continuitatea in proiect e un fapt salutar. Slava Domnului, inteligenta si intelepciunea ultimelor trei selectionere a functionat dincolo de diferentele de opinie, de orgolii, toate pastrind un format structural cvasi-identic, cu adaugiri ori renuntari.
Lansat de Marina Constantinescu, dezvoltat de Cristina Modreanu, in mandate de cite trei ani, si conservat acum de Alice Georgescu, pentru prezenta editie, FNT e o manifestare anuala bogata, diversa, complexa, reunind in capitala cele mai implinite creatii teatrale ale ultimelor 12 luni, de toate felurile, produse de companii de stat ori independente, realizate de consacrati ori artisti aflati la primii pasi in cariera, pentru toate categoriile de mergatori la teatru. Evident, personalitatea selectionerului amprenteaza programul, FNT 2011 avind un profil neoclasic, echilibrat, cu multe si de toate.
Ce mi-a lipsit?
Fara ezitare, sectiunea internationala! Restrinsa in fapt la doua prezente (Teatrul National Budapesta si Teatro Meridional Lisabona), caci Alain Lecucq si teatrul lui de hirtie (prezent in premiera absoluta in Romania la Iasi, acum citiva ani, la FITCT “Luceafarul”) se aflau oricum intr-un turneu gestionat de Institutul Francez, si au fost atasati FNT-ului. Prezentele straine nu inseamna nici snobism, nici bani cheltuiti in plus. Ele sint necesare caci ne mentin conectati la Europa, ne prezinta tendintele inovatoare, devin o oglinda care ne arata fara dubii unde sintem din punct de vedere creator.
Ce mi-a placut?
Unele spectacole, divanele de la ceainaria Teatrului Act, taifasuri relaxante, uneori prea indelungate, pe subiecte generale conexe artei scenice. Mult teatru, dar si dans, muzica, alergatura, la propriu, de la o sala la alta, pentru o cuprindere maximala. Ca orice eveniment de aceasta talie, FNT devine prilej de comentarii. Unora le-a placut aia, altora le-a displacut ailalta. Unii erau intr-un extaz continuu, altora nu le-a placut nimic. Intre extreme, diverse grade de variatie. Pe la colturi se vorbea cel mai mult. Ca, de pilda, deschiderea FNT cu spectacolul Trei surori al Teatrului National Budapesta si faptul ca ministrul Culturii e Hunor Kelemen nu vor fi fost simple coincidente. (In acelasi timp, tot in prima zi, se juca in alta locatie Leonce si Lena al Teatrului Maghiar de Stat Cluj.) Si ca selectionerul, director al Centrului de Cercetari Teatrale “Ion Sava”, din cadrul Teatrului National Bucuresti, se afla in incompatibilitate selectind si o productie a propriului centru. Si un alt spectacol al TNB, Purificare. Si Caligula montata de Bocsardi Laszlo la Teatrul National Craiova, a carei traducere era semnata tot de ea.
Un coleg din presa bucuresteana mi-a cerut sa dau pe loc, rapid, deci cit mai sincer, un “cel mai bun” si “cel mai putin bun” din FNT. Fara sa stau prea mult pe ginduri, am raspuns D’ ale carnavalului si Galaxia Svejk. Primul, pentru extraordinara creativitate regizorala a lui Silviu Purcarete si prestatiile interpretative ale actorilor sibieni. Cel din urma, pentru aglomerarea aglutinata de mijloace de expresie, din care cu greu mai intelegi ceva.
In Romania exista o retea incredibila de festivaluri de teatru, nationale, internationale, mai mari, mai mici, cu istorie, fara istorie, inspirate, proaste, utile, inutile. FNT e, dincolo de viziuni, propuneri estetice, asteptari si reactii, un festival mare. Care a demonstrat ca austeritatea nu e chiar atit de inspaimintatoare precum se vorbeste.
Galerie foto
