Nu stiam nici ca filosoful Michel Serres (absolvent de ENS, apropiat al lui Foucault) va declara, intr-o emisiune de la France-Info, ca Asterix e fascist, pentru ca nu e niciodata in stare sa rezolve un conflict altfel decit prin forta. E clar, nici o diploma din lume nu te mai poate salva de idiotenie. Vorba lui Francois Reynaert de la “Nouvel Obs”, acum mai lipseste doar ca Lucky Luke sa fie acuzat de complicitate la genocidul amerindian.
Nu eram, deci, la curent nici cu acest atac odios impotriva personajelor de benzi denesate, nu stiam nici ca Spielberg lucreaza impreuna cu Peter Jackson la adaptarea cinematografica a aventurilor lui Tintin. Si, culmea culmilor, nu stiam nici macar cit de mult o sa-mi placa The Adventures of Tintin, desen animat realizat cu tehnica “performance capture” (pe care-ati mai vazut-o, helas, si-n Avatar). Herge, le papa de Tintin, i-a trimis in 1948 sapte albume lui Disney, cu propunerea de-a face filme din ele, dar Disney l-a refuzat politicos. A fost nevoie de 2011 minus 1948 de ani pentru ca Tintin, acest pusti fara virsta si fara frica, sa ajunga la Hollywood si, cu ocazia asta, pe coperta de la “Time Magazine”.
As vrea sa-i multumesc dlui Spielberg mai intii pentru minunatia aceea de E.T. si apoi pentru ca l-a adus pe Tintin acolo unde-i era locul. Iar mie mi-a facut o pofta teribila de recitit toate cele 24 de aventuri cu Tintin, reporterul meu preferat din toate timpurile.