Steaua lui Mickey Rourke a inceput sa creasca incet si sigur in anii ‘80, dupa un debut promitator in lumea boxului si un sir de slujbe marunte. Debuteaza cu un rol minuscul in catastrofa financiara a lui Spielberg, 1941 (1979). Urmeaza roluri in filme de Barry Levinson (Dinner – 1982), Coppola (Rumble Fish – 1983), Cimino (Anul Dragonului – 1985), Barbet Schroeder (Barfly – 1987), Alan Parker (Angel Heart – 1987).
Mare lovitura va fi insa odata cu celebrul 9 saptamini si jumatate al lui Adrian Lynne, in 1986, poveste erotica si sadomasochista care, culmea, a fost un succes moderat in cinematografele americane, dar a dat lovitura pe pietele straine si pe video. Intr-un moment in care criticii de film incepeau sa il aprecieze tot mai mult ca actor pentru performantele din Barfly si Angel Heart, Rourke a fost promovat automat la statutul de sex-symbol si a cunoscut o glorie planetara. O alta productie de acelasi gen, Orhideea salbatica (1989), avea sa intareasca acest statut si ii prilejuia intilnirea cu a doua lui sotie, actrita Carré Otis.
Drumul in jos
Dar celebritatea avea sa se dovedeasca fatala pentru cariera lui Rourke care, la sfirsitul anilor ‘80 si inceputul deceniului urmator, avea sa porneasca vertiginos la vale, doborita sub greutatea abuzurilor, deciziilor artistice neinspirate si a caracterului sau dificil (Alan Parker povestea cit este de greu sa lucrezi cu Rourke: „A lucra cu el e un cosmar. Pe platouri e periculos fiindca nu stii niciodata ce o sa faca in secunda urmatoare“).
Citeva esecuri comerciale mai tirziu, o relatie dezastruoasa cu nevasta il faceau pe Mickey Rourke sa abandoneze lumea filmului in 1991 si sa se intoarca in ringul de box. „Simteam ca ma autodistrug si nu mai am deloc respect pentru mine ca actor.“
Noua cariera, facuta in conditii destul de vitrege (promotorii spuneau ca e cam prea batrin ca sa mai boxeze), avea sa duca si la o uluitoare metamorfoza fizica, in anii ‘90: tinarul chipes de la inceputul carierei a devenit de necunoscut in urma ranilor din ring care l-au desfigurat si a unor operatii estetice pentru care a apelat „la cine nu trebuia“, cum avea sa marturiseasca actorul, intr-un interviu din 2009. Un soi de „Johnny Handsome“ pe dos…
Si in timp ce cariera lui sportiva nu avea cine stie ce rezultate, cea de actor se ducea tot mai tare la vale, pina cind, spre sfirsitul anilor ’90, Rourke a inceput sa joace in filme lansate direct pe video. Ajunsese la fundul sacului, fara bani si fara casa.
Intoarcerea din iad
Dupa 2000, a avut bafta de roluri primite din partea lui Tony Scott (Man on Fire – 2004, Domino – 2005) si Robert Rodriguez (A fost odata in Mexic – 2003). Cel mai bun impuls a fost in rolul banditului (desfigurat) Marv din adaptarea benzilor desenate cu Sin City (2005), tot a lui Robert Rodriguez, care l-a adus din nou pe Rourke in atentia publicului.
Marea sansa a vietii lui, de care a putut sa profite, a fost colaborarea lui Darren Aronofsky care i-a oferit rolul principal din Luptatorul (2008), un rol cu stranii asemanari cu propria lui viata. Un succes urias, un rol care avea sa reprezinte cu adevarat salvarea lui.
„Ca sa fiu brutal de sincer, trebuie sa recunosc ca, la inceput, n-am vrut sa apar in acest film fiindca rolul imi trezea prea multe amintiri dureroase“, declara Rourke. „Eu stiam ca Mickey a ajuns la acel moment din viata in care… era constient de ce se intimplase, de ce facuse si in care era gata sa reintre in joc“, explica Arronofsky.
Ca aceasta reabilitare sa se produca, regizorul a pus insa conditii: „Faci tot ce iti zic, te comporti respectuos si nu iesi noaptea din casa!“. „Mi-am zis ca tipul asta trebuie sa aiba mult talent din moment ce isi permite sa imi vorbeasca pe tonul asta“, marturisea Rourke mai tirziu. O metoda de lucru care a avut succes fiindca avea sa ii aduca actorului o nominalizare la Oscar si avea sa ii deschida larg portile Hollywood-ului.
Acum, cei care se asteptau ca Rourke sa revina la tipul de roluri din Barfly au fost cam dezamagiti. Actorul a aparut imediat dupa in filme de actiune precum Expendables sau in rol negativ in blockbuster-ul Iron Man 2, probabil pentru un pachet salarial pe masura. Aceiasi observatori se intreaba daca revenirea lui Rourke nu a fost, de fapt, un fals „come back“ si acesta nu va merge din nou la vale. Este pomenita drama Passion Play (2010) despre care actorul zicea ca „e genul de film independent care fie va fi o capodopera, fie un mare esec“ si care a fost, din pacate, un esec.
Adevarul e ca, la 58 de ani, Mickey Rourke trebuie sa aiba mare grija cum isi va gestiona cariera. Dar, cum la sfirsitul lui octombrie si-a primit steaua de vedeta pe Hollywood Boulevard („distinctie“ care nu este oferita vedetelor ratate) si acum apare intr-o productie 3D, Immortals, de la care se asteapta foarte mult, nu se poate spune ca actorul este gata sa se intoarca in iadul din care a revenit.
Iar cei ce vor sa cunoasca indeaproape citeva etape din cariera atit de framintata a lui Rourke pot gasi pe DVD, la noi, filmele 9 saptamini si jumatate, continuarea Alte noua saptamini si jumatate, Informatorii, Killshot, Iron Man 2, The Wrestler, Harley Davidson si Marlboro Man, A fost odata in Mexic – Desperado 2 si 13.