Desigur, numai o doza considerabila de naivitate ne poate face sa credem ca lucrurile stau chiar asa. Crin Antonescu este totusi seful grupului parlamentar liberal din Camera Deputatilor, pozitie pe care n-ar putea-o detine fara un consistent sprijin din interiorul partidului. Sprijin de care, nu numai gurile rele o spun, n-ar fi prea straina tocmai tabara Tariceanu, careia ii convine sa se vada ca nu doar oamenii din jurul premierului sint impotriva lui Stolojan, dar si unii dintre adversarii din partid ai lui Tariceanu. Insa, chiar si in cazul in care acest joc politic ar fi real, vocea tot mai puternic conturata a lui Antonescu ascunde forta de a coagula o alternativa reala la cele doua tabere.
Surprinzator, tot aici, in aceasta zona neutra, se misca si ministrul Agriculturii, Gheorghe Flutur. Pe alte coordonate in acest moment: domnia sa se contureaza, mai nou, ca singurul om din PNL capabil sa impace cele doua tabere adverse, a lui Tariceanu si a lui Stolojan. Gheorghe Flutur apare in ultimele zile, mai ales dupa intilnirea liberala de la Suceava, drept puntea de legatura ce lipsea PNL-ului. Si, la fel ca deputatul Crin Antonescu, ministrul Flutur isi contureaza, treptat, imaginea de om al unui singur tel: binele liberal, in afara oricaror grupuri de interese sau de presiune.
Deocamdata situati in zona neutra, dar la poli opusi, cei doi liberali, dar si altii care, e de presupus, sint sau asteapta sa fie in barcile lor, s-ar putea sa isi gaseasca, pe viitor, un drum comun. Acela pe care sa-i adune mai intii pe membrii de partid frustrati de cearta actuala dintre tabere, iar mai apoi, treptat, chiar pe multi dintre cei plasati, in momentul actual, intr-o tabara sau alta. Oricit ar parea de fantezista la ora actuala, urmarind cu atentie evolutiile celor doi, teoria aceasta ar putea capata destula concretete pe viitor.
Desigur, astazi multi alegatori nu simt nevoia unei a treia variante: prin manifestarile publice din ultima vreme, tabara Stolojan pare a fi intrat pe un culoar ce-i va aduce victoria intr-un final, prin simpla inlaturare a actualei conduceri. La nivel local, multi membri de partid deja pun pariuri ca asta se va intimpla, iar PNL va reveni sub glorioasa flamura de pina in 2004. Numai ca asta e o iluzie: fosta conducere a partidului nu este sustinuta de liberalii europeni, pe simplul motiv ca dinspre ea razbate obsesia prezidentiala a transformarii PNL-ului intr-un partid popular. Aceiasi liberali europeni, dimpotriva, dau credit total actualei conduceri a partidului. Beneficiind de o asemenea sustinere, e usor absurd sa-ti inchipui ca Tariceanu va pleca, la un moment dat, busculat de grupul Stolojan, din PNL si-si va vedea de treaba in continuare, ca membru de rind. E clar ca, daca liberalii exclusi vor reveni in partid, avind sustinerea majoritatii, grupul din jurul premierului nu va sta impasibil, putind merge pina la a infiinta un alt partid, care sa preia ideile si principiile sustinute de liberalii europeni.
Prin urmare, lucrurile numai simple nu-s: oricum, in nici un caz atit de simple cum par a le vedea multi dintre sustinatorii lui Stolojan. Pentru ca razboiul dintre tabere a luat insa o amploare greu de banuit la un moment dat, si avind in vedere toate aspectele colaterale de care am vorbit mai sus, un culoar cu adevarat bun s-a deschis tocmai pentru cea de-a treia varianta. Daca va iesi cistigatoare sau nu, depinde atit de oamenii care o vor construi, cit si de felul in care vor sti sa gestioneze reactia la atacurile care vor veni, la un moment dat, din doua parti. Oricum, in momentul de fata, ea pare una dintre putinele solutii ca PNL sa nu se rupa in diverse alte partide, amintind de deceniul trecut, unul nu foarte bun pentru liberali.