Vocatia cozii de peste
“Au trecut atitia ani. In cartea de munca nu s-a sters nimic. Nu am primit nimic. Toata lumea a pierdut la pensie, si asta ca sa ma refer doar la partea materiala. Dar nu intereseaza pe nimeni. Si de ce sa ma pling atit, cind oameni care au colaborat cu sistemul comunist merg acum mindri pe strada. “ Dintre psihologii care au avut de suferit de pe urma Meditatiei Transcendentale si cu care am vorbit, Aurora Liiceanu e cea mai vehementa in pesimism atunci cind vine vorba de sansele ca statul roman sa o reabiliteze. “Exista un document emis de Ministerul Justitiei ca raspuns la un memoriu de-al nostru in care se spune ca procesul prin care ni s-a desfacut contractul de munca nu mai poate fi rejudecat pentru ca a fost corect. Eram deja in 1992, iar pe stampila ministerului, am prezentat asta de atitea ori, scria tot Republica Socialista Romania. “ In vocea psihologului se amesteca amaraciunea si revolta desertaciunii. “Tot in 1992, am stat in zapada pina la genunchi la comisia aia pentru abuzurile comunismului. Am lasat si acolo un memoriu. Dar nu a interesat pe nimeni. In general, romanii, si nu vreau sa fiu rea, au o vocatie a lucrurilor terminate in coada de peste. Asa ca nu are nici un sens. “ Aurora Liiceanu e convinsa ca inclusiv acest articol va ramine fara absolut nici un ecou. “Au fost o droaie de articole despre afacerea asta, au aparut carti, dar nu s-a intimplat nimic. Comunistii au fost diabolici, nu ne-au bagat la inchisoare. Daca faceam puscarie, intram in alta categorie. Dar ei ne-au lasat liberi si numai ne-au taiat toate drepturile: n-ai voie sa publici, n-ai voie in invatamint, n-ai voie in cercetare. Iar dupa revolutie, ce puteam sa cerem? Diferenta de leafa? Decesul social nu stiu cum se poate rezolva.”
Aurora Liiceanu a lucrat un an, dupa scandalul Meditatiei Transcendentale, ca muncitoare necalificata la fabrica de textile Suveica. Aici curata cartofi, matura curtea, spala vase. Fara spor de vechime si alocatie pentru copil. Apoi a fost mutata la Biblioteca Centrala Pedagogica si de acolo la Scoala de Hipoacuzici.
“In 1979, Institutul de Cercetari Pedagogice si Psihologice Bucuresti primeste sarcina de a include in planul de cercetari o tehnica de relaxare numita Meditatia Transcendentala (MT) – noutate pentru cercetatorii romani – propusa Consiliului National al Stiintei si Tehnologiei (CNST) de reprezentantul Universitatii MERU din Elvetia, Nicolae Stoian, un roman stabilit in aceasta tara. (…) Cercetind rapoartele si informatiile despre rezultatele obtinute pina atunci de aceasta tehnica, doi specialisti in terapii de relaxare, sugestologie si psihofiziologie din Institut, Vladimir Gheorghiu si I. Ciofu, intocmesc un referat catre CNST in care despart clar aspectele de continut ale tehnicii de forma utilizata (un limbaj mistico-religios, vizibil in conceptele utilizate, in termenii vehiculati), recomandind circumspectie, verificare practica pe un colectiv restrins de cercetatori, pentru a se degaja aspectele rationale, fezabile.”*
Tribunalul romanesc vs. Savarina la closet
Despre deces social vorbeste si psihologul Grigore Nicola, care din doctor in psihologie a devenit la 43 de ani electrician. “La procesul pe care l-am intentat impotriva deciziei de a fi dat afara de la Institutul de Psihologie, le-am spus judecatorilor ca in Europa nu a mai fost moarte civila de 500 de ani si se practica la noi in tara. Completul de judecata s-a ridicat, i-a dat pe oameni afara din sala si a inchis usile. S-au speriat”, isi aminteste Grigore Nicola, care a fost cel mai perseverent in a-si cauta dreptatea chiar si inainte de 1990. Poate de aceea domnia sa considera evenimentele din ultimele trei decenii un examen picat de toti cei care au condus Romania. “Eu asa vad, ca un test pentru doua regimuri. Unul in descompunere, imputit. Si altul imatur, care nu a facut absolut nimic.”
Desi dupa Revolutie si-a refacut cariera si acum e director onorific al Institutului de Psihologie si membru al Academiei de Stiinte din New York, sentintele administrative date de comunisti au ramas pina azi in cazierul lui Grigore Nicola. Iar profesorul nu mai crede ca statul roman i le va anula. In primii ani dupa Revolutie a luptat in instante cu noile autoritati pentru acest scop, a avut si unele incercari recente, dar a esuat de fiecare data. Faptul ca s-a dovedit cu acte ca toata povestea din anii ‘80 a fost o inscenare si un abuz al dictaturii nu a contat. “Am spus mai demult ca decit sa mai intru intr-un tribunal romanesc, mai bine maninc o savarina intr-un closet la Obor. Totusi, sint in continuare indirjit, pentru ca daca omul nu invata din probleme, este o mare idiotenie. Doar idiotul nu invata”, isi pastreaza psihologul speranta. O speranta care este invinsa. “Totul a fost un sacrilegiu care m-a facut sa regret ca traiesc pe aceste meleaguri”, mi-a dezvaluit Grigore Nicola.
Grigore Nicola a lucrat ca electrician de intretinere si reparatii la Intreprinderea de Amenajari si Reparatii Transport pentru Comert Bucuresti, unde era sa moara intr-un accident de munca. A fost apoi transferat la Institutul de Educatie Fizica si Sport, ca bibliotecar.
“In 1981, Ministerul Educatiei si Invatamintului traseaza sarcina Institutului de Psihologie sa organizeze o expertiza a tehnicii MT. Experimentati, responsabilii din MEI intuiesc pericolul si inainteaza conducerii ministerului un referat negativ, cerind decomandarea experimentului. O dispozitie de «sus» il determina pe I. Ciocan, functionar superior in minister, de profesie pedagog, sa refere pozitiv. Experimentul incepe cu citiva cercetatori din institut si oameni de cultura din afara lui. Prelegerea instructorului N. Stoian (nesatisfacatoare, dupa parerea cercetatorilor) si experimentul in sine dureaza doar cinci zile. Apoi se intocmeste un raport preliminar in care se formuleaza rezerve cu privire la ritualul utilizat de instructor, propunindu-se inlocuirea acestuia. Experimentul este intrerupt.”*
Conditia de cersetori
Genoveva si Ion Pogorilovschi au fost printre primii cercetatori trimisi la munca de jos. Acum, uitarea pare singurul remediu in fata nedreptatii si a nepasarii. “Eu mi-am propus ca dupa 30 de ani sa imi amintesc cu melancolie de intimplarea asta si sa nu ma pling, sa nu povestesc tot ce-a fost”, a fost calea aleasa de Genoveva Pogorilovschi. La rugamintea noastra insa, doamna psiholog ne-a explicat cum vede totusi faptul ca intr-un stat care a condamnat oficial comunismul sentintele abuzive din 1981-1982 sint inca in vigoare. “Pentru acea minima igiena mintala fara de care nu poti supravietui, eu si sotul meu, trecut de acum la cele vesnice, am hotarit sa punem intre paranteze capitolul funest al afacerii MT. Veti intelege, cred, aceasta nevoie de terapie prin ignorare, falimentara in felul ei, dar care face mai putin rau in lume. Daca statul roman ar produce, cum e firesc, un act de reabilitare, gestul reparator ar fi de asteptat in urma unei autosesizari a justitiei. Ea, Zeita Oarba, sa ne propuna cuvenita rectificare, absolvindu-ne din conditia de cersetori, mai ales ca numele unor judecatori chemati atunci «sa-si faca datoria» conform directivelor le putem regasi cu destul calm si acum in diverse compartimente ale justitiei.” Atit.
Ion Pogorilovshi a fost repartizat ca incarcator-descarcator la o intreprindere de alimente, dar nu a fost primit pentru ca s-a considerat ca nu va face fata. Ulterior, a lucrat la o fabrica de mobila din Bucuresti, unde era ajutat de un muncitor sa realizeze planul. Genoveva Pogorilovshi a fost repartizata la o fabrica de confectii, dar de asemenea nu a fost primita. Pina la urma a lucrat la o intreprindere de aparate de masura.
“La citeva luni, in revista «Pentru Patrie», editata de Ministerul Afacerilor Interne, apar o serie de articole in care se dezvaluie ca la Institutul de Psihologie, sub masca unui experiment stiintific, se desfasoara o propaganda subversiva pentru «un guvern mondial al pacii si intelegerii universale», participantii depunind un «juramint» de pastrare a secretului (de fapt, o fisa anamnezica obisnuita, prin care cercetatorii participanti se obligau sa nu divulge rezultatele inainte de incheierea experimentului). (…) Insusi Ceausescu hotaraste rafuiala: toti cei care au venit in contact cu MT vor fi sanctionati.”*
Nepasare. Reparatie cosmetica
Nici Mioara Motescu nu mai crede in reabilitarea sa administrativa si morala. Dupa 20 de ani de activitate in Institutul de Psihologie, s-a trezit aruncata intr-o tipografie din cauza unei “tehnici de relaxare”. Dupa 1990, s-a adresat Ministerului Invatamintului cu un memoriu in care cerea revizuirea situatiei sale. Institutia nu a facut decit ceea ce domnia sa a numit o “nesemnificativa reparatie cosmetica”. Nici o reabilitare morala, nici o modificare a deciziilor arbitrare din regimul ceausist. Acum se pregateste sa se retraga din activitate, ne-a declarat, si episodul Meditatia Transcendentala i-a revenit inca o data in viata intr-un mod mai putin placut. “Ma uitam in cartea de munca si am remarcat ca nici macar nu ne-au anulat articolul in baza caruia ne-au desfacut contractul de munca. “ Si Mioara Motescu e convinsa ca societatii nu-i mai pasa de ceea ce s-a intimplat acum trei decenii. “Nimic, nimic. Absolut nimic. Noi vroiam reabilitare daca nu materiala, macar juridica. Dar nu au acceptat nici juristii de la Academie, nici de la Justitie. Nu le-a pasat.”
Mioara Motescu a stat doua luni in somaj. Apoi a fost repartizata ca muncitoare necalificata la Intreprinderea Poligrafica “13 decembrie 1989”, unde a lucrat cinci ani, cea mai lunga perioada dintre toti psihologii participanti la Meditatia Transcendentala. Din cauza mediului toxic, s-a imbolnavit grav.
“Totul a decurs conform «liniei trasate de partid»: intii organizatia de partid a fost desfiintata si unii membri exclusi. Apoi a fost desfiintat institutul, cercetatorii au fost deposedati de titluri si au fost orientati catre munci necalificate. Referatul Institutului, prin care se analiza critic tehnica MT, a disparut din arhivele CNST si MEI. Efectele asupra celor implicati au fost dezastruoase: pedagogul I. Ciocan, dezavuat si parasit de toti, face stop cardiac, directorul adjunct al Institutului, pedagog si el, dar neparticipant la experiment, il urmeaza. Mai multi cercetatori, cu doctorate si specializari in Uniunea Sovietica si SUA, nume de referinta in psihologia romaneasca, sint trimisi sa lucreze ca muncitori necalificati in fabrici. Toti pierd dreptul la semnatura.”*
Care este valoarea unei cariere distruse?
Un caz aparte este cel al lui Zissu Weintraub, fost cercetator la Institutul de Cercetari Psihologice si Pedagogice. Acesta a fost nevoit sa plece din Romania la scurt timp dupa declansarea prigoanei impotriva psihologilor, chiar daca nu a participat la intilnirile din cadrul experimentului MT. A ajuns in Israel si, printre altele, la mijlocul anilor 2000 a fost numit consilier pentru domeniul stiinte comportamentale in cadrul Ministerului Apararii Interne. Psihologul stie clar cum s-ar putea repara cu adevarat abuzurile facute de comunisti impotriva celor loviti de Meditatia Transcendentala. “Ar fi trebuit sa se inceapa prin a se calcula daunele materiale directe: diferenta dintre salariile vechi si noi, reacordarea sporurilor de vechime neintrerupta si orice alte pierderi survenite prin anularea statutului profesional. Ar fi trebuit acordate si recompense banesti pentru daunele morale, desi la prima vedere ele par a fi aproape imposibil de evaluat: cum pot fi calculate recompense pentru persoanele care in culmea carierei profesionale au fost obligate sa presteze munci fizice, periclitindu-si sanatatea? Care au fost transformate din cetateni cu prestigiu social in persoane dubioase?
Cum ramine cu stagnarea in creatie? Dar cu cei care – si printre ei ma numar si eu – au fost practic alungati din tara si au trebuit sa se autoinventeze intr-o limba si o realitate noua?
Nu-mi este clar ce s-a intimplat odata cu schimbarea regimului, pe care cu totii am salutat-o. Traind departe de Romania, eram sigur ca, odata cu reinfiintarea Institutului de psihologie al Academiei Romane si reangajarea cercetatorilor, s-a produs si reabilitarea formala a celor lezati in drepturi. Este de neconceput sa nu fie asa. Si totusi…”
Note bibliografice
* Relatarile despre modul cum a decurs scandalul Meditatia Transcendentala intre 1981 si 1982 au fost preluate din volumul Viata cotidiana in comunism, coordonat de Adrian Neculau si aparut la Editura Polirom in 2004.
Galerie foto
