Sa amintesc doar bornele cele mai importante, intre care se pot gasi si alte repere de acest gen. A fost, in urma cu peste doi ani, acea editie a celebrei emisiuni “Top Gear”, care nu doar ca a atras atentia asupra Romaniei, dar a si creat, pentru zecile de milioane de telespectatori ai respectivei emisiuni, o importanta atractie turistica – e vorba de Transfagarasan, calificat de realizatori, nu o singura data, drept “cel mai bun drum din lume”. A doua borna e foarte recenta, se numeste “Wild Carpathia” si este un documentar realizat de Travel Channel, in care inclusiv Printul Charles are citeva aparitii in rol de ghid, laudind Romania si potentialul ei enorm.
Nu sint, spuneam, doar doua “flori” – cu care, evident, primavara nu s-ar face. Cei ce urmaresc canalele de televiziune gen Discovery au putut vedea in ultimii doi-trei ani alte citeva asemenea descoperiri entuziaste ale realizatorilor de la respectivele canale TV, insistindu-se tot mai mult asupra caracterului “salbatic” al naturii din Romania si, adiacent, dar la fel de important, asupra unor obiective turistice precum Delta Dunarii, manastirile din Bucovina, castelele Bran, Peles sau Hunedoara, orase ca Brasov, Sibiu, Sighisoara sau Cluj.
Pina cind strainii isi vor schimba perceptia turistica asupra Romaniei sint insa necesari inca multi ani, multe alte asemenea emisiuni si numeroase alte initiative. Si da, e necesara in primul rind o infrastructura, care sa-i poarte pe turisti dincolo de Bucurestiul inca destul de cenusiu in care aterizeaza, care sa le permita sa nu se sufoce in praful unor drumuri inghesuite sau sa-si rupa rotile masinilor in gropile din asfalt. Dar nu despre asta vreau sa scriu – desi, in mod cert, circotasii care umplu nu numai forumurile, dar si spatiile de emisie ale unor televiziuni autohtone s-ar bucura sa accentuez aici perspectiva asta.
Vreau sa ma opresc insa tocmai asupra acestor circotasi. Pe care, desi i-am localizat pe forumuri si la televiziuni, nu-i gasim exclusiv pe-acolo. Ii gasim chiar si in fiecare dintre noi, macar in unele momente. Caci ultimii douazeci de ani, ca sa nu mai vorbim de jumatatea de secol anterioara, ne-au obligat practic sa ne dispretuim tara si, prin extensie, pe noi insine. Oricind ni se arata un pahar umplut pe jumatate, sintem capabili sa tinem conferinte timp de ore intregi despre spatiul gol de pina la gura acelui pahar. Sintem, am mai spus-o, poporul lui “da, dar… “. In care “da”-ul e doar un accept negativ, spus cu jumatate de gura, iar accentul cade pe “dar”. Dar avem mari probleme, dar sintem saraci, dar sintem incapabili, dar sintem lenesi, dar sintem condusi prost. De fapt, ne includem si pe noi pentru ca n-avem ce face, insa ne includem prin excludere. Caci o spunem ca si cum n-am face parte din acelasi popor. “Noi, romanii” suna in gura noastra mai degraba a “ei, romanii”.
Revenind la emisiunile despre care am amintit, tonul meu nu e unul naiv-entuziast. Evident ca ele nu reusesc sa schimbe peste noapte perspectiva strainilor. Evident ca ele nu aduc cohorte de vizitatori gata sa-si cheltuie milioanele de euro sau dolari pentru a hrani ursii din padurile noastre. Au insa un alt efect, pe care indraznesc sa-l sustin in ciuda lipsei oricarui studiu sociologic in sensul asta. Anume: ne schimba noua perspectiva. Ne fac sa punem un accent mai puternic pe “da”, chiar daca ne pastram inca “dar”-ul.
Perspectiva noastra asupra noastra n-are cum sa fie una buna, de vreme ce traim aici si ne confruntam mult mai des cu mizeria de pe strazi si cu lipsurile de toate felurile, decit cu frumusetea ursilor din munti, a castelelor sau a manastirilor pe care poate multi dintre noi nici nu le-am vizitat vreodata. Mediatizarea interna a perspectivei strainilor insa ne poate aduce – iar lucrul asta se intimpla, fiecare dintre noi cred ca a observat-o personal – acel strop de alinare deocamdata. O alinare care, repetata indeajuns, se poate transforma insa in mindrie. Si nu intr-o mindrie prosteasca, manipulata, ca pe vremea dictaturii, ci in una cu fundamente reale.
Pentru ca, de fapt, asta ne lipseste in primul rind, inaintea infrastructurii: mindria nationala. Oricine a lucrat sau lucreaza in publicitate stie ca instrumentul de promovare cel mai eficient ramine, oricit de facil ar suna, “vorba dusa din gura-n gura”. Iar atunci cind noi, acele sute de mii, acele milioane dintre noi care au contacte cu strainatatea, vom sti sa ne laudam tara sincer si fara accent pe “dar”, strategia turistica a Romaniei va capata o alta amploare si alte rezultate.