Acestor oameni li se intimpla “cele mai tari” chestii, ei sint “cei mai norocosi”, dinsii iti spun “cele mai misto” povestioare. Tot ei sint cei care produc inflatii de onomatopee in cea mai banala fraza pe care o pot scoate pe gura. Pfff, oaaa, vrrrm, jbang, paf, tigidim si tot restul arsenalului iti este aruncat in fata si, de nu esti atent, poti crede ca omul chiar e var drept cu un super-erou din benzile desenate.
Presa romaneasca seamana, de o perioada incoace, cu puberii semicarunti de mai sus. Accidental, am uitat in dimineata asta televizorul pe mute si am dat o raita prin canalele romanesti de stiri si de sport. Imi permit sa va recomand experimentul asta, care va va face sa rideti mai mult decit ar putea-o face orice timpenie spusa. Conditia este sa aveti rabdare si nervi si umor si rezistenta in muschii oculari, ca sa urmariti titlurile ce fug prin buricul lat al ecranului tv. Accidentele sint, fara deosebire, “neasteptate” si “groaznice”. Crimele si omorurile nu au alte sanse decit acelea de a fi “odioase” sau “cumplite”. Fetele cu tite si vintil sint, neconditionat, “fashion”. Ipotezele – or fi si oameni care gindesc mai mult si discret in spatele tubului ala plat sau bombat – sint, invariabil, “socante”. Sumele de bani – furate, donate, cistigate – au rude prin toata Calea Lactee, din moment ce sint “astronomice”. Povestile de viata si de tambal capata, pe burtiera televizorului, aspectul vinului de-abia turnat in butoi: tulburatoare de-a dreptul, nu alta! “!” , ca tot veni vorba de el, este participant nelipsit in aceasta betie de adjective. Si, pentru ca nici “!” nu mai e ce-a fost odata, din susul sau din latul ecranului ii vin in sprijin fratii sai de nadejde, domnul “Exclusiv” si doamna “Exclusivitate”.
Pe timpuri, cind am invatat cum se face un bun produs media, mi se repeta obsesiv ca un ziar construit sanatos se citeste din titluri. Asta e ceea ce, pompos, se cheama “nivel de lectura”. Imi permit sa le dau un sfat fariseilor din redactiile de stiri: ca sa nu-ti cada caramizile nivelului asta de lectura, iti trebuie un nivel de cultura. Unul care sa te faca in stare sa extragi esenta informatiei, pe care s-o asezi cu decenta si cu staif in titlul ala galben sau rosu sau negru din josul ecranului. Altfel, ca sa-i citez pe domnii “onomatopeici” de mai sus, totul este, frate, cih!