Ce este deci manga? Simplu spus, este banda desenata, asa cum exista ea in Japonia. Nu trebuie confundata cu mai putin cunoscutele manhwa, BD-ul coreean, sau manhua, cel chinez.
In acelasi timp, manga reprezinta un intreg univers, atit de complex incit este greu de rezumat in doar citeva cuvinte. In mai mare masura decit in restul lumii, in arhipelagul nipon BD-ul este extrem de popular, fiind in acelasi timp si o industrie, si un fenomen de masa.
Piata de aici este, de exemplu, de 16 ori mai mare decit cea din Franta, tara unde BD-ul se consuma in cantitati uriase. Practic, in Japonia aproape toata lumea, indiferent de virsta, citeste manga, macar un volum pe saptamina, iar tirajele revistelor si albumelor se masoara in milioane.
Cit citesc japonezii
Pentru o asemenea piata, editorii pun la dispozitie o paleta larga de optiuni: exista manga pentru toate virstele si pentru toate gusturile – actiune, SF, horror, istorice, comice, sport, politist sau erotice. In Japonia exista inclusiv manga pe teme financiare sau comerciale.
Piata manga a crescut constant din 1950 incoace, iar astazi reprezinta un segment urias al industriei editoriale. In 2007, ea era estimata la 406 miliarde de yeni (3,6 miliarde de dolari).
In general, benzile desenate in Japonia sint publicate la inceput in reviste de sute de pagini, cu aparitie aproape saptaminala, tiparite alb-negru, desi exista si manga color. Daca una dintre aceste serii are succes, episoadele ei sint adunate intr-un volum ce se numeste tankobon.
Cind una dintre seriile manga are succes, ea este automat adaptata sub forma de desen animat (anime) si/sau joc video, deseori si sub forma de film live-action. Versiunea animata, unde autorul are de cele mai multe ori doar un rol consultativ, are efecte asupra originalului pe hirtie, dezvoltind universul seriei in alte directii si alimentind intreaga cultura manga. Nici o opera manga nu este de “neatins”, ea poate fi modificata in timp, in ciuda faptului ca in Japonia un autor de BD are o mai mare putere decit in restul lumii, el fiind proprietar sau macar coproprietar al operei lui.
Invazia mondiala
In ultimele decenii, manga a dobindit o audienta importanta in afara Japoniei. Succesul ei pe piete dominate de formele locale traditionale de BD a speriat la inceput, fiind perceputa drept o adevarata “invazie culturala nipona”.
In Europa si SUA, manga a fost acuzata de multe rele: de la violenta pina la nivelul artistic chipurile mai scazut prin comparatie cu, spre exemplu, elaboratele albume BD europene. Pina si in ultimul album Asterix, autorul, Uderzo, prezinta o invazie a unor extraterestri malefici cu ochi oblici numiti “nagma”.
Cultura benzilor desenate nipone a patruns in Europa si SUA din anii ‘70-’80, prin desenele animate care au avut o mare priza la publicul foarte tinar. Ceva mai tirziu, ele au fost urmate de albumele BD. Succesul acestora incepind din anii ‘90 a parut, mai ales in Europa, ca ameninta piata locala de BD. De fapt, manga nu a facut decit sa ocupe un vid editorial, propunind mai ales publicului tinar serii pe gustul lor. Au fost usor si destul de ieftin de produs (la inceput drepturile erau cumparate de editorii non-japonezi pe sume foarte mici), exotice si, de ce nu, usor de transportat.
Intre timp, lucrurile s-au reglat si, pe linga BD-ul traditional si manga, au aparut forme influentate de aceasta din urma: “amerimanga” sau “English-language manga”, in SUA, sau “la nouvelle manga” in Franta, forma hibrida intre BD-ul franco-belgian si echivalentul lor nipon.
Nu in ultimul rind, manga a devenit o forta financiara si pe pietele internationale. In 2008, cifra de afaceri din America de Nord a fost evaluata la 175 de milioane de dolari in vreme ce, doi ani mai devreme, vinzarile de manga in Franta si Germania au generat incasari de 212,6 milioane de dolari.
“Invers”, autorii occidentali patrund mai greu in Japonia, albumele “exceptiilor” (autori precum Moebius sau Enki Bilal) fiind editate in regim de album de arta.
Zeul care a marit ochii japonezilor
Cel mai important autor de manga si cel care aproape a creat singur aceasta industrie este, fara indoiala, Osamu Tezuka, autor a peste 300 de opere, supranumit in Japonia, si nu numai, “Zeul Manga” sau, pe limba lor, Manga no kamisama.
Prezentat deseori in Europa (mai mult din ratiuni publicitare) drept un “Herge japonez”, lui Tezuka i se potriveste mult mai bine renumele de “Disney nipon”, atit datorita contributiei sale esentiale la succesul unei forme de arta ilustrate, cit si datorita influentei covirsitoare asupra desenului animat din Japonia.
“Strainii inteleg cu greu de ce japonezii citesc atitea manga”, scria cotidianul “Asahi Shinbun”. “O explicatie a popularitatii acestor benzi desenate este aceea ca Japonia l-a avut pe Osamu Tezuka, personalitate fara echivalent in istoria altor tari. Fara doctorul Tezuka, explozia manga de dupa razboi nu ar fi fost posibila.”
Nascut in 1928, Tezuka a urmat cursurile facultatii de medicina din Osaka, dar, in acelasi timp, a fost indemnat de parinti spre arta plastica. Inca de mic, a fost fascinat de Charlie Chaplin si de filmele lui Walt Disney (mai ales Bambi), acestea din urma avind o influenta uriasa asupra stilului sau. Ochii mari ai personajelor de manga si anime sint creatia lui Tezuka, inspirat de Disney, iar de la el au fost preluati de aproape toti autorii niponi de BD.
Primul sau succes avea sa fie Noua insula a comorii, in 1947, un bestseller vindut intr-un tiraj de 400.000 de exemplare. Din acest moment, Tezuka avea sa se dedice exclusiv carierei sale de mangaka, devenind cel mai popular autor de gen japonez. Influenta sa asupra BD-ului nipon avea sa se dovedeasca decisiva: spre deosebire de inaintasii sai, cu o viziune foarte rigida, Tezuka aducea in manga un stil foarte dinamic, inspirat de cinematografie (a fost, printre altele, si critic de film). La nivelul scenariilor, el a imprimat inca de la inceput influentele sale literare (mai ales clasicii rusi), creind serii mult mai complexe si mai nuantate.
De asemenea, in ciuda faptului ca avea o putere de munca legendara, el a introdus sistemul studioului personal cu asistenti care sa asigure productia uriasa de planse ceruta de piata BD. In 1962, fondeaza studioul lui de animatie, Mushi Production, unde pune la punct tehnici eficiente si economice care ii permit sa produca serii cu ritm de aparitie saptaminal si, mai tirziu, primele serii de animatie color. El adapteaza mai ales propriile lui manga.
Intr-o cariera in care a creat peste 300 de volume si 150.000 de planse, Osamu Tezuka a creat citeva opere “nemuritoare”: celebrul Astro Boy (care a marcat generatii intregi de japonezi si este vedeta mondiala), Regele Leo (cam “furat” de Disney pentru un film de succes), seria Phoenix, Blackjack sau printesa Safir. Cei care erau tineri la inceputul anilor ‘80 isi aduc aminte poate de filmul de animatie Pasarea de foc spatiala, difuzat si la noi, adaptat de Osamu Tezuka dupa una dintre seriile sale.
Acest mare autor japonez face parte din generatia precursorilor actualei industrii, o generatie marcata de al Doilea Razboi Mondial. O generatie de autori care creau manga pentru generatia de “baby-boomers” japonezi din anii ‘50. Tezuka avea 17 ani in momentul Hiroshima, de ajuns de matur pentru a trage concluzii. Prin urmare, toata opera sa, asa cum se poate vedea de exemplu din Astro Boy, este marcata de un profund umanism care s-a transmis multora dintre autorii care au urmat, precum celebrul Hayao Myiazaki.
Hokusai, inventatorul
In japoneza, termenul “manga” se scrie cu doua ideograme – kanji: “ga”, ce se traduce prin “reprezentare grafica” si “man”, al carui sens este multiplu; in functie de context el poate insemna “lejeritate” sau “imprecizie”. De aici, “manga” se poate traduce fie prin “desen liber”, fie prin “desen din imaginatie”, dar, spun specialistii, nu “desen derizoriu”, un sens peiorativ care place detractorilor acestei forme de BD venita din Orient.
Parintele cunoscut al termenului de “manga” este nimeni altul decit faimosul artist nipon Katsushika Hokusai (1760-1849) – autor al unor stampe celebre precum cele grupate in seria 36 de vederi ale muntelui Fuji – a carui influenta a fost din plin resimtita in curentele artistice europene de la sfirsitul secolului al XIX-lea.
Hokusai, un desenator virtuoz, folosea termenul “manga” pentru a desemna culegerile lui de desene, schite si caricaturi. Multi specialisti insa atrag atentia ca aceste schite nu au legatura cu manga moderna si, mai mult, acest cuvint era folosit inca din cele mai vechi timpuri in Japonia cu un cu totul alt sens.
Lexicon
» Doujinski – manga realizata de amatori. Multi autori celebri au debutat in acest mediu si continua sa publice Doujinski pentru a scapa de constringerile editorilor.
» Gekiga – “imagini dramatice”. Este un stil de manga realist ce a aparut la sfirsitul anilor ‘60.
» Hentai – manga porno sau explicita sexual.
» Jidaigeki – filme sau seriale TV cu samurai (de aici George Lucas a creat termenul “jedi”).
» Josei manga – manga pentru femei de 18-30 de ani. Povestile sint mult mai explicite si mai mature, aspectul romantic este mai realist si mult mai putin idealizat.
» Lolicon – vine de la “Lolita complex” si reprezinta seriile mai mult sau mai putin erotice ale caror personaje sint fete foarte tinere.
» Mangaka – autor de manga.
» Mecha – de la “mechanical”. Gen foarte popular de manga si anime “specializat” in roboti uriasi de lupta.
» Otaku – fan atit de pasionat de SF, mecha si lolicon incit le dedica acestora cea mai mare parte a vietii lui in detrimentul vietii sociale.
» Seinen manga – manga pentru tineri adulti (in general studenti) care poate aborda o varietate de subiecte. Deseori violenta, abordeaza de multe ori sexualitatea celor de 18-20 de ani. Reprezinta cam 42% din productia de manga.
» Shoujo manga – manga pentru fetite (8% din productie), bazata pe personaje si romantism.
» Shounen manga – manga pentru copii de sex masculin (40% din productie) care pune accent pe actiune si pe povesti initiatice.
Galerie foto
