Pare cam drastic sa consideri “momentul slab” al lui Mircea Geoana din aceasta saptamina drept final de cariera politica? Sigur ca, la 53 de ani, un om politic e inca tinar, asta e o parere statornicita la noi si oriunde. In ceea ce-l priveste insa pe domnul fost ambasador, fost ministru de Externe, fost sef al P.S.D.-ului, fost candidat la alegerile prezidentiale, fost presedinte al Senatului, virsta nu mai reprezinta nici o garantie. Pentru ca exista si-o virsta politica, pe linga cea biologica. Si daca aceasta virsta iti ofera un prea lung trecut in care ai avut timp sa o comiti de prea multe ori in ochii publicului, e greu, ba chiar imposibil sa mai gasesti in viitor resurse pentru a sterge totul cu buretele si a o lua de la capat.
Domnul Mircea Geoana, in ciuda parerii atit de raspindite, nu e nici pe departe un “prostanac”. Dimpotriva, ascultindu-l cu atentie, o sa descoperi in discursul lui atit o anume eleganta a logicii, cit si momente de ironie fina, ba chiar si rostiri ce trec dincolo de superficialitatea limbajului de lemn cu larga raspindire in lumea politica. Par afirmatii surprinzatoare – dar asta numai pentru ca tonul studiat pe care “executatul” saptaminii se teme sa-l paraseasca te adoarme, te face sa nu-l poti urmari. Facind totusi un efort de concentrare si ascultindu-l cu atentie, poti constata toate cele subliniate mai sus. Si-atunci, de unde imaginea asta?
Domnul Mircea Geoana, repet, nu este nici pe departe un “prostanac”. Este insa, din pacate pentru intreaga sa cariera politica de pina acum, din pacate pentru viitorul lui in acest domeniu, un neindeminatic. Un om care a nimerit intr-o cu totul alta zona decit aceea in care putea atinge excelenta (mi-e greu sa identific, dincolo de imaginea omului politic, acea posibila zona a excelentei, insa senzatia acuta pe care mi-o transmite e aceasta). Si s-a comportat permanent mimetic, incercind sa arate precum un politician, dar fara a se simti vreodata asa. Neindeminatic. Pina si gafele lui o demonstreaza. Nu naiv, ci neindeminatic.
Inclusiv acea vizita la Vintu, care i-a ucis visul de a ajunge presedinte, tot o neindeminare se numeste, din punctul meu de vedere. Credeti cumva ca era atit de limitat, ca sa nu mai repet cuvintul instaurat dictatorial de Ion Iliescu drept epitet insotitor al lui Mircea Geoana, incit sa nu-si dea seama de potentialul pericol pe care il reprezenta acea vizita? Credeti ca era atit de naiv incit sa nu priceapa ca, daca ajunge la urechile lui Basescu, informatia va fi coplesitoare in lupta electorala? Eu nu cred. Cred insa ca, uitindu-se in oglinda si vazindu-se politician, Mircea Geoana s-a straduit sa se comporte ca un politician si in acel moment. Nu pentru ca ar fi vrut deci, ci pentru ca trebuia. Iar un politician nu-si poate ignora nicicind “grupurile de interese” sustinatoare. Un politician trebuie, si-a spus probabil domnul Geoana in fata oglinzii, sa se supuna jocurilor de culise daca vrea sa reziste. Un politician trebuie sa riste daca vrea sa cistige. Riscind, a pierdut. Dar s-a uitat in oglinda si s-a multumit sa creada ca vede acolo un politician.
Asa si acum, cu prilejul excluderii din P.S.D. si apoi al revocarii din fruntea Senatului. Stiind ca n-are cum sa cistige, ca jocurile sint facute, Mircea Geoana a mimat ca este politician. Iar un politician, o spune scoala veche, nu se recunoaste nicicind infrint. Nu se retrage, caci retragerea inseamna un punct mare, fara nici un “de la capat”. A fost “prostanac” ca nu s-a dat la o parte, stiind ca oricum va pierde? Nici vorba. A incercat s-o faca pe omul politic. Doar ca, nevenindu-i deloc comod haina, in loc sa arate rezistenta, cutezanta, in loc sa para o victima, asa cum un politician veritabil ar fi stiut s-o faca, Mircea Geoana a parut un perdant nefericit, care se agata cu dintii de-un scaun. Pentru ca e neindeminatic. Pentru ca urmeaza un model, dar nu e omul care sa se aseze firesc in acest model.
Toate observatiile de mai sus, plus multe altele pe care spatiul unei rubrici nu le poate cuprinde, ma fac sa cred, fara indoieli, ca asistam la finalul de cariera politica al lui Mircea Geoana. Ca va mai incerca, asta e sigur. Dar, cu neindeminarea lui evidenta, va copia doar incercarile reusite ale altora de a reveni in prim-plan. Iar ridurile aparute pe chipul sau vor accentua, pas cu pas, trista figura a unui fost diplomat care nu si-a gasit nicicind locul printre politicieni.