Cum am ajuns la ea, e o poveste in sine. Cind sa inchei in tromba capitolul Zoe, fii barbata! sau amazoneritul la romani cu nuvela SF a lui Victor Papilian, Razvratirea din insula Maladona, cind sa zic ca pe unde am trecut eu cu hoardele mele de femei belicoase nu mai creste iarba verde si ca deci nu mai are cum sa rasara vreun amazonograf pe solul Romaniei, iata, se facu ziua mea. Urari, pupaturi, daruri, mici festivitati, mari bucurii. Si, ca o incununare, cadoul de la Alina si Gheo: cartulia Nataliei Negru Amazoana, temeinic cautata de ei pe internet si inhatata de la un anticar aflat fix linga redactia “Orizont”, de parca m-ar fi asteptat tocmai pe mine. Nu mi-a venit sa cred! Am scos chiot de bucurie, chit ca era doar o brosura de nici 80 de pagini, format cit palma (biblioteca “Dimineata”, Editura “Adeverul”, 1925). La inceput am crezut ca-i un roman ca vai de lume, dar repede am dibuit ce voise Natalia Negru sa faca: o compilatie cu mesaj feminist bataios pe tema (inscrisa si ea pe coperta) Femeia prin veacuri.
Dar pina sa ma apuc a povesti despre cum vede Natalia Negru ca se perinda femeile prin istorie, nu m-am putut abtine si-am vrut sa vampirizez putina biografie. Cum o stiam din marturiile scriitorilor, de prin istoriile literare, viata Nataliei Negru suna a jalnica telenovela. Asa si era, vazuta din afara. Deci. O studenta la Litere se indragosteste de custodele bibliotecii, poetul visator si delicat St. O Iosif. Asediu insistent al tinerei, epistole, vrajeli. Punct ochit, punct nimerit. Casatorie. Barbat prea visator, prea delicat. Bolnavicios. Nume de cod (si de alint) pentru ea: Lia, Li, Lilia, Liusor; pentru el – Steluta. Verdict: nici o sansa. Divort, una, alta, comotie cerebrala, cimitir. Tura a doua: alt poet, alta poveste de amor. Tinara sotie si mama se indragosteste de cel mai bun prieten al sotului, Dimitrie Anghel. Barbat puternic, pasional. Acum ataca el. Asediu, epistole, vrajeli. Punct ochit, punct nimerit. Casatorie. Barbat prea puternic, prea pasional. Nume de cod (si de alint) pentru ea: Fabiola, Fabi, coana Natalito; pentru el – Mitif. Verdict: crima. La mosia Tecucel, cearta, iesire din minti, gelozie, amenintare, revolver Browning calibru mic, trei gloante: unul in fesa Natalitei, unul in pieptul sinucigasului disperat Anghel, al treilea – pe teava.
In 1925, cind publica Amazoana, Natalia Negru are 43 de ani, doi soti in groapa, o opera proprie mica, dar un elan militant mare (pentru drepturile scriitoarelor). Si ce mai are Natalia Negru? O comoara de hirtie legata cu funde roz si albastre, zeci de epistole, in care doi barbati ai literelor romane ii scriu infrigurati de amor chiar de pe patul de moarte. Veti vedea cum. Si ce mai are Natalia Negru in 1925, cind scrie Amazoana? Mai are de trait inca 37 de ani.