Dar n-am gasit nici un punct slab acestui CD, ce nu mi-a lasat o clipa de ragaz, cit sa atipesc pe lenea vreunei melodii. Mintea n-a deviat de la cursul obisnuit in asemenea ocazii. Le-as spune chiar ocazii festive, pentru ca ori de cite ori (si, din fericire, deloc rar!) am ocazia sa ascult ceva bun, dinamic, incitant, antrenant, placut si stimulator (inclusiv cardiac!), ei bine, e sarbatoare! Fara gluma. Cite clipe frumoase ne ofera viata acestui inceput de secol, programat in criza? Cite ore de regasire a sufletului avem la dispozitie in ritmul nesabuit al vremii noastre?
Sa zabovim un paragraf asupra timpului ce nu sta-n loc. Dave Mustaine are o virsta la care e cam greu sa se prefaca a fi la fel de furios si nemultumit ca, sa zicem, acum un sfert de veac. Atunci revendica totul, chema la revolutie, cerea justitie. Lumea i se parea un loc strimt, neprielnic, nedrept cu el si cu oricine se considera (sau era) inadaptat. Cum isi aminteste in piesa ce da titlul albumului: “At thirteen I started down this path/ Fueled with anger, music was my wrath/ Years of clawing at scars that never healed/ Drowning my mind, the thoughts are too real”. A reusit sa treaca peste acele stari, a reusit sa-si gaseasca un drum, sa-si exprime opinia, sa devina cineva. Chitarist de exceptie nu este, dar are un loc de frunte intre cei care conteaza. Asta il obliga la o atitudine responsabila si la un oarecare soi de respect fata de auditoriu. Sa fii artist si sa-ti pese mai mult de banii pe care ii cistigi, nu de opinia pe care o pui in circulatie – iata un nonsens foarte prezent in showbiz, pop sau rock. Chiar si-n genurile extreme, cum era odata speed-metalul. Iar MegaDave suporta echivocul nonsensului, suporta chiar acuzatia ca spune ce-are de spus, si totusi cistiga bani! Platit sa-si rosteasca adevarul, nu sa laude – iata un paradox propriu artistului autentic, fie el muzician, pictor, actor, (mai greu, dar nu imposibil) scriitor sau regizor.
“Publicul tinta” pare sa fie cel care a crescut cu Megadeth, Metallica & others, cetateni ce-au consumat jumatate de veac (si nu de singuratate), unii patroni de mici afaceri, altii angajati pe durata nedefinita, directori si asistati social, liber profesionisti sau traficanti de orice sfideaza legile oricarui stat. Apropo de-asta, sa notez atentia cu care Mustaine urmareste detaliile vietii de la Sud de Rio Grande. Guns, Drugs & Money caracterizeaza acel perimetru, macar la stirile difuzate de televiziuni. Deprimant. Nu chiar exagerat, ca-n breaking news, dar sint fapte reale. Oare Dumnezeu e treaz ori ne-a lasat pe mina raului?
Intrebarea e subiacenta mai tuturor pieselor. Iar Mustaine nu se jeneaza sa raspunda fara echivoc: “Secret bureaucracy, it’s just a lie/ The devil’s henchmen, in suit and tie/ A sacred brotherhood; an ancient rite/ Politicians and the double lives they hide/ Violate your rights, no more equality/ Surrender freedom, your Social Security/ We, the people face unconstitutional lies/ In greed we trust, in revolution we die”.
Parca vorbeste de (sau in) Romania?