Cu Cinematograful gol Daniel Cristea-Enache face un pas important in afara criticii, un pas important si pentru proza romaneasca contemporana. Cartea este destul de greu de incadrat intr-o categorie anume, insa sintem asigurati, in “Nota autorului”, ca aceste pagini “au fost scrise in sensul unei carti, iar nu in logica unui volum de strinsura si umplutura cum sint atitea”.
In Cinematograful gol regasim tabletele scrise de Daniel Cristea-Enache pentru “Suplimentul de cultura”, “Dilema Veche”, “Ramuri” si “Bucurestiul cultural”. Cartea cuprinde zece parti: “Fotograme”, “Scriitoricesti”, “Generatii”, “Romanesti”, “Pe drum”, “Observator”, “Microbist”, “Spectator”, “I like it” si “Omul la casa lui”, cu subcapitolul care da si titlul volumului. Pentru Radu Cosasu toate aceste texte sint pagini de “reportaj intim”, autorul fiind “reporterul convingerilor sale politice si apolitice, cu copilaria lui, cu tot… Poate ca este un gen nou, poate ca nu”.
In “Critic si editor”, din a doua parte a cartii, intitulata “Scriitoricesti”, Daniel Cristea-Enache vorbeste despre misiunea cronicarului literar. Pentru cine scrie acesta? Cui da socoteala? Concluzia: “un critic scrie in primul rind pentru sine”. Prin acest “pentru sine” criticul se apropie mult de scriitor. In Cinematograful gol sint multe astfel de apropieri, care pun sub semnul intrebarii acea “lege nescrisa, bine batuta in piatra”, de care aminteste Radu Cosasu in prefata, lege potrivit careia scriitorii se simt superiori criticului, iar intre literatura si ziaristica apare o diferenta enorma de valoare.
Cit despre atitudinea lui Daniel Cristea-Enache fata de propriul volum, aceasta nu poate fi decit una critica, asa cum era de asteptat: “Daca va place, OK. Daca nu, la revedere, Daniel Cristea-Enache!”.
Daniel Cristea-Enache, Cinematograful gol, colectia “Ego-Grafii”,
Editura Polirom, 2011, 24.95 lei