Recapitulez. Era vorba despre triunghiul amoros al literaturii romane Natalia Negru, St. O. Iosif si Dimitrie Anghel. M-am gindit ce s-ar fi intimplat daca cei trei romani (sau macar sinucigasul Anghel) ar fi luat calea Vienei si s-ar fi lasat pe mina lui Freud? Periculoasa, noua metoda care ne impinge in iadul din noi ar fi dat rezultate? Cine sa stie? Desi nu trebuie sa fii Jung ca sa intelegi repede ca totul e parca prescris, de la primul la ultimul rind. Le-am citit corespondenta (in volumul din 1969, ingrijit de Horia Oprescu) si-am sarit pe pereti de bucurie, desi ce se intrevedea acolo era chiar cronica unor morti anuntate. Dar incepea sa-mi fie tot mai clar cum o sa arate urmatoarea mea carte, cea despre strategiile seductiei, asa cum apar ele in epistolele de amor ale scriitorilor.
Va dau doar doua simple exemple: cite un mic extras din primele scrisori pe care cei doi indragostiti le trimit uneia si aceleiasi femei. Intiiul la atac e Steo, St. O. Iosif adica, intr-un februarie infrigurat de la inceputul veacului XX. Tremura de teama si neincredere in el, e sfios, insiropat si masochist. Iata ce-i scrie in 4 febr. 1903: “Stimata domnita, sint un biet gramatic, nevrednic de prietenia dumitale – o marturisesc – dar ma tem ca pedeapsa ce-as merita-o sa nu fie prea aspra ca s-o pot indura. […] Ceasurile mele trec anoste si grele, si mor de urit… nu stiu, de urit sau de dor, dar atita stiu, ca mor… Dar dumneata domnita, care esti mare maiastra si ‚farmazoana’ – cum ar zice mos Creanga – ai inteles de buna seama demult un lucru asa de firesc si de simplu. s…t Si de-aceea esti de doua ori mai primejdioasa si ma tem de dumneata cum s-ar teme un rob inamorat de stapina lui. Cine stie?… Ma iertati domnisoara?… Steo”. De aici pina cind o sa semneze “Steluta” nu-i decit un pas mic. Fatal error! “Vai, Lia, […] trebuie sa inchei – noapte buna, draga Natalito (Imi dai voie sa-ti zic si asa din cind in cind?). Noapte buna si… Te saruta, Steluta”.
Sper sa intelegeti cu totii de ce pe fruntea lui Steo sta deja scris luzar, din simplul motiv ca se preda prosteste cu totul, ca n-are habar de strategie nici in amor, nici in epistolat. Cu totul altfel sare la baioneta bunul sau prieten, Dimitrie Anghel, cind ii fura prada de sub nas. Alt stil, alta strategie epistolara, alte adresari, alte semnaturi. E usor dement, sigur de el, posesiv, dominator. Un adevarat berbant. Iac-asa, din prima: “Coana Natalita, sa fie o prevestire fatala a sinistrelor Parce, sau numai o simpla coincidenta – nu stiu! In tot cazul, intimplarea ramine ciudata, caci abia citisem scrisoarea ta, in care imi vorbeai de visurile rele ce le ai despre mine, si iata ca intilnesc pe amicul Alfred, care imi spune ca m-a visat murind de moarte violenta. Recunosc ca ar fi regretabil! Totusi, in momentul de fata s…t nu vad nici o primejdie serioasa de care as putea sa mor decit aceea doar de a muri de dorul tau. […] Roaga-te pentru mine, Mitif”. Si inca nu-i nimic. Sa vedeti saptamina viitoare cum arata ultimele scrisori pe care amorezii Iosif si Anghel, aflati pe patul de moarte, le trimit damei fatale.