Dexonline consemneaza si o referire la sentimente: cineva preocupat sa se capatuiasca (prin orice mijloace, adaug eu). Iata insa ca Dictionarul englez-roman, ingrijit de Leon Levitchi & Andrei Bantas, Ed. Stiintifica si enciclopedica, 1984, traduce “mercantile” si prin “meschin”. Cuvint care defineste bine si exact ce-au facut “oamenii” de la EMI cu actuala tripla editie (Discovery, Experience si Immersion) a capodoperelor formatiei Pink Floyd, indeosebi cu DSOTM si WYWH. Negustorii, probabil si avocatii, nu muzicienii!
Cine da banii pe cutia cu binecunoscuta coperta suprarealista Desert Man, elegant inscriptionata: Ceci n’est pas une boite – PINK FLOYD/WISH YOU WERE HERE IMMERSION BOX SET, se va grabi s-o deschida inca din magazin, sfisiind tipla nerabdator si plin de bucurie ca, in sfirsit, poseda obiectul patimilor sale. Va descoperi inauntru urmatoarele chestii: o bucata de burete, culoare neagra; un fular Made in China, imprimat cu cinci imagini ale miinilor de metal; trei bile transparente, probabil din sticla; un saculet din catifea groasa, cu siret la gura; noua cartonase rotunde, ilustrate pe fata cu desene din “fabrica” StormStudios (girate, desigur, de Storm Thorgerson), iar pe spate cu literele ce compun numele trupei; o brosurica de culoare gri, Ceci n’est pas un livre, ci, evident, Credits (obisnuitul colofon); un plic negru cu 4 carduri dintr-o “colectie” de 57; alt plic negru, cu doua reproduceri: biletul nr. 009956, de la concertul din 23 februarie 1977, Pavilion de Paris; si un tichet galben STAGE, din 20 iunie 1975, de la Three Rivers Stadium, Pittsburg, Pennsylvania; un album cu (putine, dar perfect tiparite) fotografii din perioada 1973-1975, facute de Jill Furmanovsky si Hipgnosis; un mini-poster cu emblematica imagine a celui care plonjeaza intr-un lac de munte; albumul color “oficial” dedicat prezentei editii Immersion, cu destula grafica frumoasa, dar si schite fara valoare. In fine, cele cinci discuri: doua CD, doua DVD si un Blu-ray.
Pe fundul cutiei, la mijloc, o banda rosie, din matase, al carei rol este de-a ridica tipariturile si buretele cind vrei sa ai acces imediat la discuri. Fiindca discurile au lacasuri scobite in carcasa. Numai patru, respectiv CD-urile si DVD-urile. Blu-ray-ul este pus intr-un banal plic albastru, e drept, cu o imagine superba pe coperta!
De ce s-a ales solutia aceasta pentru ambalarea discurilor? Am vazut discutii pe internet, iar nemultumirea e prezenta unanim. Cred ca initial nu s-a avut in vedere publicarea unui Blu-ray, sau nu in acest box-set. Ma incita la presupunere amanuntul ca prima pagina a booklet-ului contine doar imaginea primelor patru discuri, nu si a celui de-al cincilea. Apoi, se observa ca de pe Blu-ray, suport dedicat multi-media cu inalta rezolutie, lipseste sunetul codat DTS-HD, aproape obligatoriu pentru orice material editat cu pretentii calitative. Si-n timp ce piesele se deruleaza, ecranul televizorului este impecabil… negru, lipsit de imagine, dar si de versuri! Daca pot admite ca absenta fisierului DTS-HD se datoreaza optiunii de a livra sunet LPCM necomprimat, cum sa inteleg prezenta pe DVD-Audio a doua fisiere codate Dolby Digital, unul la 448 kbps, altul la 640 kbps? La ce bun? Toata lumea din bransa cunoaste ca DVD-Audio inseamna codare DTS sau MLP, 24-96, la peste 1541 kbps!
Exista un singur cuvint explicativ: meschinarie!