Iar daca faceti parte dintre cei despre care se spune “dar baietii nu-s, toti, printi”, nu va intristati, luati totusi cartea, gasiti-va o printesa si cititi-i intrebarile, cu tot cu variantele de raspuns, in timp ce ea se-ntinde molcom pe canapea, la soare. S-ar putea sa suspine si sa zica, in timp ce-si rasuceste o bucla pe degetul inelar, “Ce bine-ar fi daca Norzeatic s-ar apuca sa faca muzici pentru versurile lui Foarta si le-ar cinta dimineata, la prinz si seara in regatul nostru din sufragerie!”. Dar s-ar putea, la fel de bine, sa raspunda docil la intrebari, murind de nerabdare sa afle ce fel de printesa e.
Asa am facut eu, alegind “ro(z)gvaivul” drept culoare a scufitei Scufitei rosii daca n-ar fi fost rosie, dorindu-mi sa seman cu “zapezile de-altadata” daca as fi Alba ca Zapada sau sa fac “focuri si artificii” din chibriturile Fetitei cu chibrituri, adunind unu plus unu pina fac (ele, nu eu) ca trenul, raspunzind “bineinteles; si mai ales ades”, sigur c-am intilnit un licorn, preferind sa port conduri de sticla “inclasabili” (in nici un caz “incasabili”, “inancasabili” sau, cel mai rau “pasabili”).
La final, am numarat o pica, cinci trefle si sase cupe. Deci sint o printesa de cupa. Ceea ce e bine de stiut, chiar daca pare tirziu sa aflu de-abia acum, la 27 de ani, ca pentru mine “orice zi e,/ prin padurile pagine/ un prilej de poezie,/ cam dulceaga si roze”. In orice caz, il conjur pe autor sa scrie repede o carte-test din care baietii sa afle daca-s printi sau broscoi, pentru ca printesa de cupa care sint asteapta “Fat-Frumosul pe cal alb” si s-a saturat sa tot pupe broscoi.