Nu conteaza daca am stat sa vad meciul de box de la 4 a.m. sau daca ma doare ficatul, sint sofer si de asta nu pot sa scap. Si, credeti-ma, am incercat, cu virf si indesat.
Am zis ca cel mai simplu motiv sa nu sofezi este sa-ti ia politia carnetul. Or, cel mai sigur mod de a ramine fara el este sa fii prins beat-muci la volan. Nimic mai logic. Parchez linga crisma, trag frina de mina si ma proptesc vitejeste in fata barmanitei cu sini mari, cerindu-i autoritar o dubla din secarica cea mai tare. Scirboasa bautura. Dar de efect. Dupa doua runde, eram praf si pulbere, nu mai puteam vorbi si veceul devenea foarte asemanator cu cracul sting. Am platit titoasei si m-am tirit jalnic spre masina, avind insa constiinta planului de mult ticluit. Stiam ca trebuie sa conduc beat ca sa nu mai am permis. Am condus pina in mijlocul unei intersectii aglomerate, unde m-am oprit si am dat in coma alcoolica. M-am lasat cuprins de inconstienta ca de o femeie tandra, stiind ca era biletul meu spre libertate.
Nu stiu exact cit a trecut pina a aparut sectoristul de proximitate. Lumea tipa la mine prin parbriz, iar eu nu-i puteam privi de fericire si coma. Visam trei luni de somn pina la 11, sculat si jucat FIFA, facut patul la repezeala si cautat saituri porno. Numai ca nu a fost sa fie. Al dracului sectorist, m-a recunoscut si, ca sa ma scape, a inceput sa strige ca mi-e rau, ca stie el ca sufar de fimoza. Am vrut sa-l contrazic imediat, invitindu-l la acea operatiune care sa-i infirme temerea, dar eram prea beat sa pot vorbi. M-o dus la spital si operatia a decurs bine. Nu ma mai ustura. La doua ma duc dupa sotie.