Cei doi scenaristi – Steven Zaillian (care a scris Lista lui Schindler si Awakenings) si Aaron Sorkin (Reteaua de socializare) au adaptat cartea lui Michael Lewis, Moneyball: The Art of Winning an Unfair Game, cautind ceva mult mai universal si mai palpabil in spatele baseball-ului. Acest lucru era probabil vizibil din carte, dar pe ecran disputa dintre intuitie si gindirea rece, empirica e mult mai carnoasa.
Inspirat din realitate, filmul ne intoarce in anul 2001, cind presedintele echipei Oackland Athletics, Billy Beane, decide sa-si refaca echipa (trei jucatori de baza plecasera la bani mai multi) folosind predictiile unui tinar tehnician scolit la Yale. Predictiile fac obiectul sabermetricii (nu stiu daca exista cuvintul in romana, neexistind nici baseball-ul, dar in engleza e “sabermetrics”). Nu ma intrebati chestii prea grele. Pe scurt, e vorba despre prelucrarea empirica, statistica a performantelor sportivilor in functie de anumiti parametri. Nu e o intimplare ca filmul a fost facut taman acum, in plina criza. In 2001, cind – ca si acum, dar la scara mai mica – sportul insemna sume uriase de bani mutate de colo-colo, Billy Beane reuseste sa incropeasca o echipa cu care sa salte in clasament, dar fara sa cheltuiasca banii multi pe care oricum nu i-ar fi avut. Ideea cu care vine tinarul trecut pe la Yale, Peter Brand (in realitate acesta are alt nume), a fost de a folosi jucatori intrati intr-un con de umbra si care puteau fi achizitionati pe bani mai putini, iar unii trecuti pe alte posturi decit cele pe care se lansasera. Ce e interesant la film e cum reuseste sa treaca in spatele decorului si sa se refere la chestii general-umane. Nu atit la chibzuinta & cumpatare, cit la ecuatia delicata dintre sansa si alegere de destin. Cum alegi ce e mai bine pentru tine? In cit timp se amortizeaza o decizie proasta? Cit de importanta e intuitia in luarea unei decizii importante? Cu acest gen de intrebari iesim din sala, pentru ca filmul – asa cum trebuie s-o faca un film destept – nu ne ofera si raspunsurile.
Brad Pitt si egoul umflat intr-un tricou cu muschi
Acuma, Moneyball nu e la fel de destept si de rotund ca Reteaua de socializare, dar va avea poate (cel putin) o nominalizare la Oscarul pentru scenariu-adaptare. Eu mi-as dori si una pentru Jonah Hill, in rol secundar masculin. Distribuindu-l pe Brad Pitt in rolul principal, Bennett Miller a avut intuitie buna, dar nu si mina la fel de ferma. Ai senzatia ca Pitt a fost lasat sa joace cum a vrut (ca rasplata ca a acceptat rolul), iar uneori stradania de a-l copia pe Marlon Brando (uitati-va cum isi trece limba prin spatele dintilor de jos) e suparatoare spre enervanta. Unul era Brad Pitt in Babel sau in Burn After Reading, si altul e aici – un ego umflat intr-un tricou cu muschi, chiar daca un barbat la care te uiti in continuare cu gura cascata. Nu pot uita ce a spus (sau ce bine a tradus cine a tradus) Dustin Hoffman despre Brad Pitt: “In preajma lui toti ne simtim ca niste cepe”.
Partenerul lui Pitt, mai putin cunoscutul Jonah Hill (in rolul lui Peter Brand), e insa mult mai interesant. Seamana cu Humpty-Dumpty din recentul film in 3D Motanul incaltat, dar joaca infinit mai nuantat decit sotul Angelinei pentru ca nu face nici un efort sa iasa in evidenta si lucreaza cu motorul redus aproape de zero. Oricum iese in evidenta. E un tinar supraponderal (in fotografiile de la lansarea filmului are cu cel putin 15 kg mai putin; nu-mi spuneti ca s-a ingrasat special pentru rol!) si e cu atit mai timid cu cit respira acelasi aer cu tehnicienii lui Beane care l-ar stringe de git. Foarte bun e, desi apare mai putin, Philip Seymour Hoffman – in rolul antrenorului (cu o burta de antrenor creata special pentru film). Si mai putin apar Robin Wright, in rolul fostei sotii a lui Beane, si Spike Jonze, in postura noului sot al acesteia.
Moneyball e un film de vazut, dar nu va asteptati la mari minuni. Totusi, cheia lui sta in lucrurile discrete: te duci pentru Brad Pitt si descoperi un actor durduliu care joaca la fineturi; te duci pentru baseball si dai peste o poveste despre viata oricui. Faptul ca ramii cu senzatia ca filmul ti-a dat material la care te poti gindi singur si ca nu s-a epuizat in momentul vizionarii e deja suficient.
Moneyball: Arta de a invinge/Moneyball. Regia: Bennett Miller. Cu: Brad Pitt, Jonah Hill, Philip Seymour Hoffman, Robin Wright