– Fragment –
— V-as ruga sa nu fumati, domnule Ushikawa, spuse barbatul scund.
Ushikawa arunca o privire scurta catre interlocutorul asezat de partea cealalta a biroului, apoi se uita la tigara Seven Stars, neaprinsa, pe care o tinea intre degete.
— Nu va suparati, adauga barbatul politicos.
Ushikawa arbora o expresie nedumerita, de parca nici nu intelegea cum de-i aparuse tigara intre degete.
— Ah, pardon! Sigur ca nu. Bineinteles ca n-o aprind. Nici nu mi-am dat seama ce fac, mi s-au miscat miinile singure.
Fara sa-l slabeasca din priviri pe Ushikawa, barbatul dadu din cap cu o miscare aproape imperceptibila. Ushikawa puse tigara la loc in sertar.
Celalalt barbat, inalt si cu parul prins in coada, statea in picioare in dreptul usii, sprijinindu-se foarte usor de toc. Il privea pe Ushikawa cu aerul ca se uita la o pata de pe un perete. Niste tipi foarte dubiosi, amindoi, isi spuse Ushikawa. Se intilnea cu ei a treia oara, dar, de oricite ori i-ar fi vazut, nervozitatea nu-i disparea.
Se aflau in camera de lucru a lui Ushikawa, o incapere nu foarte spatioasa. De partea cealalta a biroului, sedea cheliosul cel scund. El era cel care vorbea. Pletosul nu scotea nici un cuvintel. Ca una din statuile care pazesc intrarea unui templu, statea perfect nemiscat, privindu-l fix pe Ushikawa.
— Se fac trei saptamini, spuse Cheliosul.
Ushikawa lua calendarul de birou si verifica data notata in el, apoi incuviinta.
— Asa e. De cind ne-am intilnit data trecuta azi se fac fix trei saptamini.
— In tot acest rastimp, nu am primit nici un raport de la dumneavoastra. Cred ca v-am spus si data trecuta, sintem intr-o lupta cu timpul. Nu putem irosi nici o clipa, domule Ushikawa.
— Inteleg foarte bine, spuse Ushikawa, care, in locul tigarii, se juca in mina cu bricheta sa aurie. Nu e timp de zabava, am inteles cit se poate de clar.
Cheliosul astepta ca Ushikawa sa continue.
— Numai ca nu vreau sa va dau informatiile cu tiriita. Nu-mi place sa zic putin de-aici, putin de-acolo, spuse Ushikawa. Prefer sa am o imagine completa, in care lucrurile se leaga si care se bazeaza pe dovezi clare. Daca povestea e doar pe jumate inchegata, nu e exclus ca asta sa ne aduca necazuri nedorite. Poate ca nu va convine ce spun, domnule Onda, dar asa lucrez eu.
Chelul pe nume Onda il privi cu ochi reci pe Ushikawa. Era clar ca barbatul nu-l placea deloc, dar asta nu-l deranja pe Ushikawa in mod deosebit. De cind se stia pe lume nu tinea minte sa fi lasat impresie buna cuiva. Era pentru el o situatie obisnuita. Acasa nu-l placusera nici parintii, nici fratii, iar la scoala nici profesorii sau colegii. Nu-l iubisera nici nevasta sau copiii. Dimpotriva, daca cineva ar fi avut sentimente calde pentru el, s-ar fi simtit stingher. Invers, insa, era obisnuit.
— Domnule Ushikawa, am vrea sa va respectam metodele de lucru. Si adevarul este ca vi le-am respectat pina acum. De data asta, insa, lucrurile stau altfel. Din pacate nu ne permitem sa asteptam pina cind stringeti toate informatiile.
— Chiar daca spuneti asta, domnule Onda, nici pina acum nu ati asteptat in liniste sa va contactez, fara sa faceti nimic, zise Ushikawa. In paralel cu investigatiile mele, ati intreprins si dumneavoastra diverse actiuni. Am dreptate?
Onda nu raspunse. Buzele sale ramasera lipite intr-o linie orizontala si nici pe chipul sau nu se inregistra vreo schimbare. Insa Ushikawa simti ca nimerise drept la tinta. Intreaga lor organizatie incercase in aceste trei saptamini sa dea de urma femeii, probabil pe alte cai decit Ushikawa. Nu avusesera insa nici un rezultat concret. De aceea se trezise acum in fata cu acesti doi indivizi scirbavnici.
— Stiti cum se zice, ca pe drumul serpilor cu serpi te intilnesti, spuse Ushikawa desfacindu-si larg palmele, de parca destainuia cine stie ce secret interesant. Si sa nu ne ascundem dupa deget, eu sint sarpele acela. Vedeti bine ca nu arat grozav, dar sa stiti ca am nas bun. Pot sa iau o urma si sa ma tin dupa ea pina la capat. Dar asta e, fiind eu sarpe, nu pot sa lucrez decit in felul si in ritmul meu. Inteleg ca timpul ne preseaza, dar va rog sa mai asteptati putin. Daca nu aveti inca putina rabdare, s-ar putea sa raminem cu miinile goale.
Onda privi rabdator cum Ushikawa invirte bricheta in palme. Apoi isi ridica privirile si spuse:
— Nu puteti totusi sa ne dati detaliile pe care le aveti pina acum? Va inteleg situatia, dar daca nu ne intoarcem cu niste rezultate concrete, cei de sus nu vor fi satisfacuti. Si noi sintem intr-o pozitie dificila. In plus, nici dumneavoastra nu sinteti intr-o situatie tocmai comoda.
Si lor li se sufla in ceafa, isi spuse Ushikawa. Erau exceptional de priceputi la lupta si de aceea fusesera promovati drept gorilele personale ale Liderului. Cu toate acestea, Liderul fusese asasinat chiar sub ochii lor. E adevarat ca pe de alta parte nu exista nici o dovada ca fusese ucis. Citiva doctori din interiorul sectei examinasera cadavrul, dar nu gasisera nimic care sa arate a rana. In incinta sectei insa nu aveau la dispozitie decit aparatura simpla, iar timpul le era foarte limitat. Poate ca o autopsie medico-legala completa ar fi scos la iveala ceva, dar acum era deja prea tirziu. Inlaturasera deja cadavrul in mare secret, in interiorul sectei.
In orice caz, deoarece nu reusisera sa-l apere pe Lider, cei doi erau intr-o pozitie delicata. Li se daduse insarcinarea sa o gaseasca pe femeia disparuta. Ordinul fusese sa o scoata si din gaura de sarpe, dar ei inca nu reusisera sa-i ia urma. Erau priceputi in probleme de securitate si de aparare, dar nu aveau cunostintele necesare pentru a gasi pe cineva care se facuse nevazut.
— Am inteles, zise Ushikawa. Hai sa va povestesc atunci ce am reusit sa aflu pina acum. Inca nu e nimic complet, dar niste informatii partiale tot va pot oferi.
Onda se uita cu privirea incordata o vreme. Apoi incuviinta:
— E in regula. Mai avem si noi citeva date pe care poate ca le-ati aflat deja si dumneavoastra sau poate ca inca nu. Putem sa ne completam reciproc informatiile.
Ushikawa lasa bricheta si isi impreuna degetele pe birou.
— Tinara pe nume Aomame a fost chemata in apartamentul din hotelul Okura pentru o sedintastretching cu Liderul. Asta s-a intimplat la inceputul lui septembrie, in noaptea in care a fost furtuna aceea teribila in oras. Si-a facut treaba intr-o camera separata, timp de o ora, apoi a plecat, lasindu-l pe Lider adormit. V-a rugat sa-l lasati sa se odihneasca vreo doua ore, iar dumneavoastra ati facut dupa cum vi s-a cerut. Numai ca Liderul nu dormea, ci era mort. Nu prezenta nici un fel de rana. Parea sa fie vorba de un infarct. Insa imediat dupa povestea aceasta, femeia s-a facut nevazuta. Isi golise deja apartamentul si il parasise. A doua zi, la clubul sportiv a ajuns si demisia ei. Totul fusese planificat. In situatia asta, nu se poate vorbi de un simplu accident. Nu putem decit sa ajungem la concluzia ca aceasta Aomame l-a omorit cu premeditare pe Lider.
Onda incuviinta. Pina aici nu avea nimic de obiectat.
— Misiunea dumneavoastra este sa scoateti adevarul la lumina, iar pentru asta aveti nevoie sa o gasiti pe aceasta femeie.
— Trebuie sa aflam daca aceasta Aomame intr-adevar i-a provocat moartea, iar in cazul in care asa s-a intimplat, din ce motiv.
Ushikawa isi privi cele zece degete de la miini, impreunate pe birou, de parca vedea ceva cu totul neobisnuit. Apoi isi ridica ochii spre interlocutor.
— I-ati verificat deja legaturile de familie. Asa-i? Toata lumea din familia ei este membra ferventa a Bisericii Martorilor. Parintii ei inca se ocupa cu ardoare de prozelitism. Fratele mai mare al lui Aomame, care are treizeci si patru de ani, munceste la sediul central, din Odawara. E casatorit si are doi copii. Sotia sa e si ea membra a Bisericii Martorilor. Din intreaga ei familie, doar Aomame s-a desprins de aceasta secta. Si-a renegat credinta, ar spune ei, si a taiat orice legatura cu familia. De aproape douazeci de ani nu a mai avut nici un fel de legatura cu ei. E de negindit ca familia ei ar ascunde-o pe fugara. De la virsta de unsprezece ani, femeia aceasta a taiat legatura cu familia si s-a descurcat prin forte proprii. O vreme a avut grija de ea un unchi, dar cam de cind a intrat la liceu a fost, practic, independenta. Asta-i mare lucru. E o femeie cu un spirit puternic.
Cheliosul nu spunea nimic. Pesemne aveau si ei deja informatiile acestea.
— Nu pare plauzibil ca Biserica Martorilor sa fie implicata in incidentul de fata. Biserica Martorilor e cunoscuta pentru pacifism si nonviolenta. E imposibil ca organizatia lor sa incerce sa-l asasineze pe Lider. Cred ca sinteti de acord si dumneavoastra?
Onda incuviinta:
— Biserica Martorilor nu are nici un amestec in povestea asta. Stim si noi. Am discutat si cu fratele ei mai mare. Doar ca sa fim cit se poate de siguri. Dar nu stia nimic.
— Si ca sa fiti cit se poate de siguri, i-ati smuls cumva si unghiile? zise Ushikawa.
Onda ignora intrebarea.
— Era o gluma. O gluma proasta, nu va uitati atit de fioros la mine. In orice caz, individul nu stia absolut nimic despre actiunile ei sau despre locul in care se ascunde Aomame, spuse Ushikawa. Eu sint pacifist pina in maduva oaselor, asa ca nu fac nimic brutal, dar am aflat si eu lucrul asta. Aomame nu are nici un fel de legatura nici cu Biserica Martorilor si nici cu familia ei. Cu toate astea, nu putem crede ca a facut singura ce a facut. O asemenea actiune dificila nu e posibila de unul singur. Lucrurile au fost aranjate cu pricepere, iar ea a urmat cu singe rece niste pasi prestabiliti. Chiar si modul in care s-a facut nevazuta e un adevarat miracol. Pentru asa ceva e nevoie de bani si de ajutor din afara. In spatele lui Aomame se afla o persoana sau o organizatie care a dorit neaparat asasinarea Liderului, dintr-un anume motiv. A pregatit totul in scopul acesta. In privinta asta banuiesc ca sintem de acord?
— In mare parte, incuviinta Onda.
— Numai ca nu avem nici o idee despre ce fel de organizatie ar putea fi vorba, spuse Ushikawa. Desigur, ati investigat si relatiile ei personale?
Onda incuviinta tacut.
— Dar uite ca ea nu are nici un fel de relatie care sa merite mentionata, spuse Ushikawa. Nu are nici prieteni, ba chiar nici iubit, din cite se pare. Sigur ca are colegi de munca, dar odata ce pleaca de la serviciu, dispare orice fel de legatura personala. Cel putin, eu nu am reusit sa gasesc nici un fel de urma ca Aomame ar intretine vreo relatie apropiata cu cineva. Cum se face asta? Doar e tinara si sanatoasa si nici nu arata tocmai rau.
Ushikawa se uita catre Pletos, care statea in dreptul usii. Acesta nu-si modificase citusi de putin nici pozitia si nici expresia de pe chip. De la bun inceput nu i se citise nimic pe fata si nici nu parea ca o sa se schimbe ceva. Ushikawa se intreba daca barbatul avea un nume. Nu l-ar fi mirat deloc sa nu aiba.
— Dumneavoastra sinteti singurii care au vazut-o pe Aomame la fata, spuse Ushikawa. Ce credeti? Ati observat ceva aparte la ea?
Onda clatina usor din cap.
— Dupa cum spuneati, este o tinara care are farmecul ei. Dar nu se poate spune ca e o frumusete care sa atraga privirile oamenilor. E tacuta si calma. As spune ca are destula incredere in propriile sale talente. Totusi, in afara de asta n-am observat nimic care sa-mi atraga atentia. Aspectul ei nu prea-ti lasa nici o impresie. Nici nu-mi pot aminti in amanunt trasaturile fetei ei. De-a dreptul neobisnuit.
Ushikawa mai arunca o privire catre Pletosul din cadrul usii. Poate ca voia sa spuna ceva. Pletosul insa nu dadea nici un semn ca ar deschide gura.
Ushikawa se uita la Chelios.
— Desigur, ati verificat si cu cine a vorbit Aomame la telefon in ultimele luni, nu?
Onda clatina din cap.
— Nu am ajuns inca pina acolo.
— Va sfatuiesc s-o faceti. Trebuie sa incercati neaparat, spuse Ushikawa zimbind. Oamenii primesc si dau tot felul de telefoane. Ajunge numai sa verifici cu cine vorbeste cineva ca sa-ti dai seama de indata ce fel de viata duce. Iar Aomame nu e o exceptie. Nu e usor sa faci rost de desfasuratorul convorbirilor cuiva, dar nu e nici imposibil. Si asta fiindca, deh, pe drumul serpilor dai de serpi, orice-ati zice.
Tacut, Onda astepta continuarea.
— Ei bine, din desfasuratorul convorbirilor ei telefonice am aflat si eu cite ceva. E destul de neobisnuit pentru o femeie, dar se pare ca lui Aomame nu-i place prea tare sa vorbeasca la telefon. Pe lista existau putine convorbiri, si alea scurte. Cind si cind avea o discutie mai lunga, dar astea nu erau decit exceptii. In cea mai mare parte, vorbea cu cei de la serviciu, dar munca ei era in mare parte de liber-profesionista, asadar avea si clienti personali. Negocia si stabilea programul cu acestia, fara sa mai treaca pe la receptia clubului de fitness. Multe dintre convorbirile ei erau de asemenea natura. Nimic dubios in asta.
Ushikawa isi privi din diverse unghiuri degetele patate de nicotina si se gindi la o tigara. Mental, isi aprinse una si trase un fum. Apoi il expira.
— Numai ca am descoperit doua exceptii. Mai intii, ca a sunat in doua rinduri la politie. Dar nu la 110, ci la biroul de circulatie al sectiei de politie din Shinjuku. La rindul ei, a primit de citeva ori apeluri de acolo. Aomame nu sofeaza, iar politistii nu iau lectii particulare la un club de lux. Trebuie sa fie vorba, deci, de o cunostinta personala de la sectie. Nu stiu cine. Inca un lucru care mi-a dat de gindit – e vorba de altceva acum: a primit citeva telefoane de la cineva cu un numar necunoscut si a purtat conversatii lungi. Ea nu suna niciodata. Nu am reusit cu nici un chip sa dau de numarul asta. Sigur ca exista oameni cu numere de telefon ascunse, al caror nume nu apare inregistrat. Dar daca-ti pui mintea, poti sa le dai de urma. Numai ca in cazul asta, oricit am incercat, n-am reusit sa aflu nici un nume. E o usa incuiata. Oamenii de rind nu pot face asta.
— Adica e vorba de cineva care are mijloacele de a face lucruri iesite din comun.
— Intocmai. Fara indoiala ca la mijloc e implicat un profesionist.
— Inca un sarpe, spuse Onda.
Ushikawa se freca in crestetul chel si diform cu palma si rinji.
— Exact. Inca un sarpe. Si inca unul destul de puternic.
— Cel putin am aflat ca in povestea asta sint implicati niste profesionisti, spuse Onda.
— Asa e. Aomame are legaturi cu o organizatie. Si nu e vorba de o organizatie de amatori, care sa se ocupe de lucrurile acestea in timpul liber.
Onda isi inchise ochii pe jumatate si se uita o vreme la Ushikawa, pe sub pleoape. Apoi se rasuci cu spatele si schimba o privire cu Pletosul. Acesta dadu scurt din cap, in semn ca urmareste discutia. Onda se intoarse apoi din nou catre Ushikawa.
— Si? spuse.
— Si, raspunse Ushikawa, acum este rindul meu sa va pun intrebari. Aveti cumva idee despre cine ar putea fi vorba? O grupare sau organizatie care are capacitatea de a-l scoate din joc pe Lider?
Onda isi uni sprincenele intr-o incruntatura. Deasupra nasului ii aparura trei cute.
— Domnule Ushikawa, ginditi-va bine. Noi sintem o grupare religioasa. Cautam pace sufleteasca si valori spirituale. Traim in mijlocul naturii si ne vedem zilnic de agricultura si de practicile noastre. Cine ne-ar putea considera dusmani? Si ce ar avea de cistigat din chestia asta?
In coltul gurii, Ushikawa arbora un zimbet ambiguu.
— Peste tot exista fanatici. Si nimeni nu stie ce idei au fanaticii astia. Ce, n-am dreptate?
— Noi nu avem idee despre o asemenea grupare, raspunse Onda sec, ignorind ironia ascunsa in intrebarea lui Ushikawa.
Dar Zori de Zi? Ratacitorii care au mai ramas dupa desfiintarea organizatiei?
Onda clatina din nou din cap, cu hotarire. Asa ceva era imposibil. Ii strivisera definitiv, ca sa nu le mai creeze probleme vreodata. Probabil ca nu mai ramasese nimic din ei.
CARTEA
Raminem in 1Q84 sau exista o portita inapoi catre 1984? Menit sa ofere o finalitate povestii lui Tengo si a lui Aomame, ultimul volum din 1Q84 aduce o serie de complicatii narative. Desi continua cu acelasi suspans nebun din primele doua volume, povestea trece acum intr-un registru mai cald, mai protector. Optica se schimba, miza se schimba si ea. Structura cartii urmeaza acum nu doua, ci trei fire narative, care tind tot mai mult sa se intersecteze. Se creeaza punti, se ofera raspunsuri, dar sint raspunsuri care doar deschid calea catre noi intrebari. Cine este incasatorul care nu suna niciodata la sonerie, ci bate insistent in usa, cerind sa i se plateasca taxa cuvenita? Cine se ascunde in noua crisalida de aer? Se mai poate pleca din orasul pisicilor?
AUTORUL
Unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, Haruki Murakami s-a nascut in 1949. A studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokio. Experienta de proprietar al unui bar din Tokio in care se cinta jazz (reflectata in romanul sau din 1992, La sud de granita, la vest de soare; Polirom, 2003, 2004) si cea de traducator al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote si Raymond Carver isi vor spune cuvintul in formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un tinut amagitor, lipsit parca de suflet si suflu, al carui spirit stravechi pare sa fi disparut aproape in intregime. Primul sau roman, Asculta cum cinta vintul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Automatul 1973 (1980) si In cautarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma; Polirom, 2003, 2005, 2011). In 1987 publica Padurea norvegiana (Polirom, 2002, 2004, 2011), bestseller international, tradus in numeroase limbi si vindut in peste patru milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio si spiritul japonez (1997; Polirom, 2008) si romanele La capatul lumii si in tara aspra a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki; Polirom, 2005), Dans dans dans (1988; Polirom, 2004, 2006), Cronica pasarii-arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award; Polirom, 2004), Iubita mea, Sputnik (1999; Polirom, 2004), Kafka pe malul marii (2002; Polirom, 2006) si In noapte (2004; Polirom, 2007), precum si volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a disparut (1993; Polirom, 2005), Dupa cutremur (2000; Polirom, 2006), Salcia oarba, fata adormita (2006; Polirom, 2007) si Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (2007; Polirom, 2009).