Abia dupa ce am tremurat vreo zece minute, indignat ca in Romania am ajuns sa traim ca-n Vestul Salbatic, imaginindu-mi gorilele taximetriste care s-au spintecat si s-au impuscat animaliceste in fata „principalei porti de intrare aeriana a tarii“, cum mi-a tot repetat prezentatoarea, am dat pe alte canale, pentru mai multe amanunte. Nimic. Pe celelalte posturi de stiri, numai banalitati de inceput de an: un tip si-a omorit intreaga familie, altul si-a tras un glonte-n cap la vinatoare, un politist s-a sinucis dupa ce a impuscat din razbunare un nevinovat. Nimic spectaculos: cunoastem, ne-am sastisit de-asemenea stiri. Am mormait in barba citeva cuvinte mai putin ortodoxe despre profesionalismul celorlalte posturi de televiziune, care inca nu si-au revenit dupa petrecerile de dupa Revelion, si am apasat, cu mici dubii totusi, butonul care ma readucea la cel mai profesionist post, cel care mi-a dat marea stire a razboiului din Otopeni, adica Realitatea TV.
Acolo, fireste, marea batalie continua. Titlul mare spunea acelasi lucru: „Mai multi taximetristi s-au impuscat intre ei la Otopeni“. Bineinteles ca interesul si ingrijorarea mi-au revenit. Pentru inca vreo cinci minute, am plins pe umerii virtuali ai dragii mele Romanii, ajunsa intr-un asemenea hal incit sa permita un adevarat razboi in fata „principalei porti de intrare aeriana a tarii“. Apoi, prezentatoarea a distrus oarecum momentul, bagind in direct pe cineva de la SMURD. Care, cumva nedorind sa scada temperatura din studioul alarmat la maximum, a adoptat un ton alert la rindu-i, spunind ca nu doreste sa faca nici un comentariu, dar recunoscind in final ca… Mda, recunoscind in final ca: „Echipajul SMURD ajuns la fata locului a descoperit o persoana ce prezenta o contuzie la cot, care a refuzat insa ingrijirile medicale“. Putin descumpanita, prezentatoarea si-a revenit totusi repede si profesionist: „Ne puteti totusi oferi macar amanuntul asta: persoana ranita era taximetrist?“. Un oftat dincolo, prin telefon. „Nu era ranita, avea doar o contuzie. V-am zis ca nu a necesitat ingrijiri medicale.“ Inca o usoara descumpanire a prezentatoarei, dar lucrurile nu puteau ramine asa. „Si totusi, puteti sa ne confirmati ca era taximetrist?“ Suspans de citeva secunde. Apoi, in fine, raspunsul: „Da, era taximetrist“.
Incetul cu incetul, s-a lasat la propriu si la figurat noaptea peste aceasta stire si in studiourile Realitatii. Am fugit la Internet, cu nervii intinsi inca, pentru a afla mai multe amanunte. Nimic, nicaieri. Abia dupa o noapte in care am avut o serie de vise cu Rambo la volanul unui taxi si cu Stallone la volanul altui taxi, care venea din sens opus, am gasit citeva detalii prin ziarele de joi: o altercatie la Aeroportul Henri Coanda, in cadrul careia unul dintre taximetristi a folosit un pistol cu gloante de cauciuc, fara a rani insa pe nimeni. Un alt taximetrist s-a taiat totusi la mina, superficial, cu cioburile unui geam spart. Politia a inceput cercetarile.
Comparati aceasta stire cu felul in care a fost ea redata in primul paragraf al articolului – nu de mine, ci de televiziunea mentionata, caci tonul, formularile, inclusiv cliseele le-am preluat de-acolo. Si veti gasi inca un raspuns pentru starea jalnica a presei din anii pe care-i traim. Lupta pentru o zecime de punct de rating creeaza monstri din stiri care, altcindva, ar fi intrat probabil intr-un colt de ziar la categoria: „Pe scurt“.
In ciuda necesitatii create de rubrica de fata, anume aceea de a fi mereu la curent cu noutatile, va marturisesc ca anul trecut am evitat, pe cit posibil, televiziunile, cautind sa ma informez din diverse surse de pe Internet. De cind a inceput noul an insa, dau mereu pe posturile de stiri, sperind in macar o jumatate de emisiune care sa comenteze, eventual chiar sa analizeze ceea ce se intimpla in Ungaria. Nimic insa despre asta.
Nimic, iar unii dintre dumneavoastra probabil ca nici nu stiu la ce ma refer, de vreme ce subiectul n-a interesat mai deloc televiziunile noastre. Dar nu-i o problema: intimplarile din Ungaria nu ne afecteaza in vreun fel, faptul ca acolo e pe punctul de a se instaura o dictatura e unul minor, nedemn de a fi tratat de televiziunile noastre. Care au probleme mult mai acute, cum ar fi aceea de a trimite cit mai multi corespondenti de razboi la Otopeni, pentru a relata faptul senzational ca pe un taximetrist il doare cotul.