Acum (si, cu precadere, in 2011!), am fost martorul editarii sau reeditarii, in limba romana, a unor capodopere din literatura universala. Poliromul iesean – se vede cu ochiul liber – detine suprematia absoluta in domeniu, miscindu-se, cu o suplete de invidiat, atit in zona scriitorilor internationali clasicizati, cit si in cea a autorilor (foarte buni) proaspat aparuti in canoanele critice. De asemenea, intregul spectru cultural este reprezentat in noile (ori, uneori, mai vechile) talmaciri romanesti: de la literaturile anglofone (indeosebi, americana si britanica), pina la cea spaniola, rusa, italiana si japoneza. O astfel de „dinamica“ a cartii straine (si a cartii in general) ar trebui sa fie specifica timpurilor socio-economice asezate si mai putin celor de recesiune. Rezultatele editoriale sint de aceea, din punctul meu de vedere, de-a dreptul remarcabile.
Nu am mentionat Poliromul din vreun „subteran“ parti-pris „localist“, asa-zicind. Nici nu cred ca importanta editura din Dealul Copoului mai are nevoie de asemenea promovari „indirecte“! Motivul e unul cit se poate de obiectiv si nimeni nu are cum sa-l conteste. Productia de carte (straina, pentru a ma limita doar la segmentul cu care sint cel mai familiarizat) de aici copleseste, pur si simplu, eforturile (si ele laudabile, desigur!) din alte parti, deopotriva, cantitativ si calitativ. Exista deja in planurile si activitatea per se a editurii colectii dezvoltate semnificativ („Biblioteca Polirom“, „Proza XX“ si „Proza XXI“, „Seria de autor…“, etc.), axate pe opere fundamentale din spatiul cultural extern, traditional, modern si postmodern. Intre ele, volumele semnate de John Steinbeck, Vladimir Nabokov, F. Scott Fitzgerald, Doris Lessing, Jonathan Franzen, Jeffrey Eugenides, Donna Tartt, Jonathan Coe, Orhan Pamuk, Ilf si Petrov, Haruki Murakami, John Fowles, John Cheever, David Lodge, Brett Easton Ellis, Cormac McCarthy, Graham Swift, Seamus Heaney, Iris Murdoch, Irving Stone, Jack Kerouac, Chuck Palahniuk, Michael Ondaatje, Saul Bellow, Sarah Waters, Philippa Gregory, Henry Miller, Allen Ginsberg, Truman Capote s.a.m.d. vor ocupa intotdeauna capul de afis.
1Q84, un eveniment cultural major
Personal, desi multi vor fi probabil surprinsi, avind in vedere formatia mea anglistica (si, implicit, predilectia pe care o am in a recenza volume din aceasta arie), consider „cartea anului“ (bineinteles, in sfera literaturii straine!) 1Q84, a japonezului Haruki Murakami, tradusa excelent (de Iuliana Oprina si Florin Oprina), nu demult, la Editura Polirom. Murakami este un prozator deosebit, lucru stiut deja din publicarile, in limba romana, a volumelor sale anterioare (tot la Polirom), dar nu numai acest fapt il recomanda pentru postura de autor al anului 2011 in Romania, ci complexitatea scrisului sau. El reuseste performanta uimitoare de a gasi un „limbaj“ artistic si cultural comun atit spatiului mentalitar asiatic, cit si celui apusean. Asa se si explica, de altfel, succesul lui rasunator in Occident si, inevitabil, acasa, in Japonia. 1Q84 cumuleaza toate calitatile scriitoricesti ale lui Murakami, fiind o fascinanta parabola a dublei noastre existente: fictionale si istorice. Este un roman singular, apt de a concura, fara complexe, cu marile capodopere universale. Aparitia sa in romana, in 2011, mi se pare, prin urmare, un eveniment cultural major.