Lecturile mele politice, ideologice etc. s-au dublat in detrimentul beletristicii. Iar in Romania stam inca destul de prost in aceasta zona de interes. Cartile de economie bune (si cit de cit accesibile pentru un filolog ca mine) au fost foarte putine in ultimii ani (am retinut doar Voinea si Daianu). In zona politica si ideologica nu mai vorbesc, locul comun domina autoritar. Tocmai de aceea o sa pun Criticatac pe primul loc (fara pic de rusine si de modestie, pentru ca fac parte din grup) al fenomenelor, evenimentelor intelectuale, culturale si cum vreti sa le mai ziceti. Bonus, o prima antologie a grupului aparuta la Editura Cartier care aduna poate cele mai interesante raspunsuri pe care spatiul intelectual romanesc l-a dat crizei ultimilor ani. Oameni precum Ciprian Siulea, Gabriel Chindea, Andrei State, Victoria Stoiciu, Alex. Cistelecan sau Vasile Ernu au dat probabil cele mai bune texte ale lor de pina acum.
Un an nu tocmai bun pentru cartea romaneasca
Dincolo de asta, 2011 nu mi s-a parut un an bun pentru cartea romaneasca, prea multa inertie si comercial, prea putine carti cu adevarat demne de retinut. O sa le trec in revista pe acelea citeva care au meritat. Minoic al lui Caius Dobrescu e un roman de citit, destul de amuzant, destul de thriller pentru amatori si o sinteza inteligenta a locurilor comune despre interbelici si neointerbelici cu toate adevarurile, miturile si locurile comune care ii inconjoara. O carte care nu trebuie ratata, fie si pentru certuri mocnite cu autorul, este Filmul surd in Romania muta de Cristian Tudor Popescu. Sinteza a relatiei dintre propaganda si filmul romanesc, scrisa bine si foarte utila. Cartea de eseuri a lui Alexandru Matei, Mormintul comunismului romanesc, e iarasi o carte care incita, pune intrebari spinoase, enerveaza sau surprinde (voi reveni, de altfel, cu o recenzie mai mare tot aici). Am retinut si antologia Psihosociologia crizei, coordonata de Barus-Michel si Neculau (Editura Trei). Sint citeva studii, mai ales cel al lui Septimiu Chelcea, care fac diferenta, sint si unele din gama academic-inutile. Dar cartea e un cistig (ii multumesc pentru recomandare prietenului Victor Popescu, in felul asta am apucat s-o citesc in timp util cit sa prinda bilanturile de sfirsit de an). Nu pot sa-l uit din lista pe Dan Sociu, dar nu doar pentru Pavor nocturn. Deja mi se pare imperativ ca scriitorii sa fie urmariti cu toata aura lor literara care prinde de la articole in presa (Sociu scrie pentu thinkoutsidethebox.ro) pina la Facebook. Pe Sociu si pe Schiop ii urmaresc tot timpul.
Am citit mai multe carti proaste decit media mea anuala. Poate m-am si incapatinat sa vad de ce sint atit de laudate de unii critici de la noi.
Mi-au scapat de la lectura destule titluri, am pe masa si ma fac curios noul roman al lui T.O. Bobe, cartea lui Goldis despre trecerea la estetic in anii ’60 (o obsesie si de-a subsemnatului) sau, de ce nu, cartea despre alegeri a lui Cristian Preda. Pentru traduceri a fost un an excelent – nu ma refer la calitate neaparat (plata slaba, deh), ci la cantitate. E destul de revigorant sa citesti asa rapid Franzen, Eugenides si citi altii la putin timp dupa aparitia in tarile de bastina.