Astfel, proza a marsaluit cu un avint extraordinar, cautind sa umple golurile intr-o istorie ca un svaiter sau sa profite de perspectiva indepartata oferita de duratele mari ca sa desfasoare firul liric sau umoarea existentialista din sine. Despre istorie vorbesc numeroase dintre romanele anului acesta: fie una urmarita in abstract, cu gravitatea necesara marilor confruntari simbolice, in maturul roman Matei Brunul de Lucian Dan Teodorovici, fie o istorie personala, traita in umbra unei figuri materne mai mare decit istoria insasi, in Acasa, pe cimpia Armaghedonului de Marta Petreu. In Viata lui Kostas Venetis avem de-a face cu o istorie mai indepartata, occidental-pitoreasca, condimentind lirica plonjarii in timp cu piperul erotismului desucheat (Viata lui Kostas Venetis de O. Soviany). In schimb, thriller-ul livresc Minoic de Caius Dobrescu povesteste intimplari de groaza cu detasare ludica, reusind sa dea si una dintre cele mai ingenioase si ironice analize aplicate la aproape un secol de istorie culturala romaneasca. Trebuie amintit si romanul lui Dan Lungu, In iad toate becurile sint arse, incercare meritorie de a insera in istorie si in psihologie lirismul verbal al povestirilor mai vechi ale autorului. E o satisfactie personala ca pot sa salut doi noi prozatori ieseni, dintr-o generatie mai noua decit triada Teodorovici-Lungu-Lazarescu, autori de proza ludic-confesiva: Florin Irimia cu romanul sau de debut, Defekt, si Paul Mihalache cu Tirg de arlechini, primul mai matur, al doilea mai experimental, primul adapat la izvoare anglo-saxone, al doilea jurind pe autenticitate intr-un roman de formare autoscopic, doldora de referinte bibliografice ca un jurnal de lecturi.
Poezie se scrie, se tot scrie
Poezia, al doilea mare gen, a avut si ea citeva aparitii remarcabile. Alaturi de intoarcerea lui Matei Visniec la „locul faptei“ printr-un volum de poezie intitulat La masa cu Marx, de antologia de mult aminata a poetei Mariana Codrut (Areal), inregistram revenirea lui Ioan Es. Pop la Uneltele de dormit ale sale si volumul lui Nichita Danilov plin cu Imagini de pe strada Kanta de la Editura Tracus Arte. Dan Sociu a recidivat cu Pavor nocturn, T.S. Khasis cu Pe datorie, la Casa de Pariuri Literare, iar Stefan Manasia cu Motocicleta de lemn, la Charmides. Am mai notat debutul lui Aleksandar Stoicovici cu un titlu ce aminteste de Emil Botta, Vineri, la proaspata editura Herg Benet, si al Cristei Bilciu, cu Poema desnuda, la Cartea Romaneasca. In materie de poezie, exista in acest moment o puternica miscare centrifuga, inedita fata de situatia anilor trecuti, in care mai toata productia notabila se concentra la Vinea sau la Cartea Romaneasca: volume foarte bune ale poetilor apar la edituri pe care in mod obisnuit le-am fi numit marginale, mizind pe editori care le sint, adesea, colegi de leat, scriitori cu vocatie organizatorica acum descoperita. Iar poezie se scrie, se tot scrie, cu un entuziasm impresionant, care vesteste lucruri bune.
Nici critica literara nu sta rau
In fine, critica literara nu sta nici ea rau. Mihai Zamfir si-a lansat, in sfirsit, primul volum al unei de mult anuntate sinteze de istorie literara, surprinzator (si poate excesiv) de iconoclasta Scurta istorie. Panorama alternativa a literaturii romane, volumul I, in timp ce, mai recent, Octavian Soviany a recidivat si in critica cu Cinci decenii de experimentalism, doua volume analitice asupra generatiilor postmoderne in poezia romaneasca. Ar mai trebui evocata cartea Biancai Burta-Cernat despre proza feminina din interbelic, Fotografie de grup cu scriitoare uitate si, tot la Cartea Romaneasca, Alex Goldis, cu Critica in transee, de la realismul socialist la autonomia esteticului. Semne bune si mai mult decit atit!