E scrisa in germana, ca toate cartile lui Kaminer, desi autorul nu stia o
boaba inainte sa vina la Berlin, in 1990. Si tocmai de asta frazele sint scurte,
cuvintele simple, ca-ntr-o relatare pe care o auzi la radio despre un fapt
divers. Toate sint fapte diverse din viata unor fiinte diverse, la fel ca
motanul turcesc Masia, care a avut o aventura cu o pisica mai in virsta, si-apoi
chiar cu fiica ei (un fel de Moliere felin, adica). Avantajul e ca uiti ce
s-a-ntimplat imediat cum ai terminat povestioara, asa ca poti citi iar si iar,
pina ajungi sa pricepi cum reusea Melina sa faca rost de nuci din „toata lumea”
si de ce „in germana, fata tinara nu are gen, cartoful e feminin, sinul e
masculin, iar toate substantivele se scriu cu majuscula” (asta e avertismentul
pus in fruntea unui manual sovietic de invatare a limbii germane).
Dar cu Russendisko ce mai e? La inceput, era denumirea peiorativa data
discotecilor in care se adunau imigrantii din fosta URSS – imagine a unui grup
inca neadaptat social. Apoi a venit Wladimir Kaminer, care-a inceput sa
organizeze in Kaffee Burger din Berlin serate dansante cu muzica ruseasca,
numindu-le Russendisko si plecind cu ele in turneu prin Germania. In 2000, a
aparut volumul de povestiri cu acelasi titlu, tradus la noi de Radu-Mihai Alexe,
la Editura Idea din Cluj, in 2005 (vedeti, am inceput si eu sa scriu fraze
scurte, cu cuvinte simple). Astept cu nerabdare sa pun mina pe ultima carte a
lui Kaminer, Bucatarie totalitara. Cartea de bucate a socialismului, si,
eventual, sa-l si intilnesc, ca prea mi-au placut amintirile lui din vacantele
in Ibiza si Caucazul de Nord, pe care le-am ascultat pe http://www.kuechenradio.org/. A,
uitasem: Kaminev tocmai a anuntat ca va candida la primaria Berlinului, in 2011.
Pe bune.