— Eu va multumesc ca am acceptat invitatia si buna seara dumneavoastra si invitatilor dumneavoastra.
— Buna seara... si tie. Ce mai faci?
— Aaa. Ce sa faci? N-ai… n-ai ce-i face. Asta e situatia…
— Asa e… Au trecut sarbatorile de iarna, a fost frumos?
— Frumos.
— Unde ai petrecut? Ai fost la schi?
— Da.
— Mhm. Unde anume? In Austria, Elvetia?
— Pe dealul Polonic.
— Aici la noi, in oras?
— Nu, in afara orasului. Dealul Polonic nu e in oras. In oras sint blocurile. Dealul e linga oras.
— Asa e, ai dreptate. Si merg schiurile pe dealul Polonic?
— Merg pungile. Am facut acolo o pirtie special amenajata pentru pungi.
— Ai construit-o tu, e a ta?
— Da. Am deschis acolo la inceputul lui decembrie. Am lucrat la ea doua zile, pentru caci eu am acumulat multa experienta in cincisprezece ani de muncit in constructii in Italia. Si mi-a fost usor. Caci am luat niste modele elvetiene. Si de Craciun am inaugurat-o. Asteptam pe toata lumea acolo, parinti, copii…
— Pot sa vina si copii?
— Da, cum sa nu? Avem pungi de inchiriat, pentru copii din alea mai mici, de multe culori, de gunoi, pentru adulti avem de la Lidl, care-s mai lucioase, avem apoi pentru categoria de incepatori genti de rafie, care-s mai… aluneca mai greu. Sint mai multe pirtii, intre 120 de metri si 40 de metri, si una finala, pe care poti sa te dai o singura data, cu conditia sa platesti punga. Aia te scoate direct in oras, la Trei Fintini, si dupa aia nu mai poti sa te intorci. Se cheama Noritornero. La cele mai mici avem si telescaun, pe tractiune animala. Doua animale de oameni de la o firma de paza din Cordareni… si aici… stai sa ma uit pe foaie, ca nu mai stiu…
— Hai, uai, Andrei, da’ ti-am zis sa-nveti textul!
— L-am invatat, da’ aici am mai mult de zis si am uitat. Te-am rugat sa mai bagi si tu niste replici, ca nu e bine daca ramin numai eu si zic incontinuu monolog.
— Eu am zis ca ramin si te incuviintez, nu asa am vorbit ca facem? Si ma fac ca vorbesc cu cei din regie in casca, ca acusi vine faza aia, cind dam in direct imaginile de pe pirtie, si intra Dan cu Ciubota din spatele ecranului. Mai avem citeva zile pina la bal si tu nu stii inca textul, nu se poate!
— Pai da, uai, da’ daca mi-l tot schimbi? Asta cu Noritornero nu era inainte. Ai bagat-o ieri! Si nici nu-i o poanta asa buna. Piesa lu’ Traistariu e veche, n-o sa se prinda nimeni.
— O sa se prinda. Dac-o zici cum trebuie, o sa se prinda. Si tre’ sa mai lucrezi la interpretare, sa-l faci mai prostalau pe asta. Si baga mai mult accent italian. Vezi ca tu-l faci mai degraba evreu, nu stiu cum. Accentul italian e altfel… Hai s-o luam de la inceput.