Femeile insomniacului, ultimul sau roman aparut la Cartea Romaneasca, spune povestile lui Septimius Ilarie, un personaj la extreme, un om fara insusiri si un Casanova, un individ comun si un model pentru toti barbatii, un personaj anonim si, in acelasi timp, memorabil.
Cartea este o colectie de povesti din viata lui Septimius, de la nastere si pina la viata de adult. Timi creste “in lumea aventuroasa si parfumata a noptilor Seherezadei”, cu “nemaipomenite intimplari si nemaipomenite personaje”. Invata repede, este un bun cititor si mai ales un bun ascultator, nu e un elev silitor, dar un baiat istet. Ajunge mai tirziu in lumea artistilor, a poetilor si prozatorilor, a pictorilor si muzicienilor, unde afla despre “mister si inefabil”.
Despre inefabil invata si de la verisoara Frida, cu care devine barbat, unul tacut si discret. Urmeaza apoi Rita, Augusta, Pati si alte femei care trec prin viata lui Septimius, o viata ce sta sub semnul intimplarii: “Ceva din interiorul fiintei sale ii soptea sa aiba incredere in intimplare. Sa nu forteze mina destinului. Iar intimplarea, in cele mai multe cazuri din viata lui Septimius Ilarie, va fi de partea sa”. Cu toate acestea, Septimius pare un om singur.
Radu Tuculescu este un povestitor. De la inceputul romanului pina la final el nu se abate de la firul povestirii, nu-si paraseste rolul, nu-si ia aere de romancier, nu face pe-a moralistul sau pe-a judecatorul, nu da verdicte si nu-si condamna personajele, ci doar le lasa sa traiasca in paginile cartii.
Radu Tuculescu, Femeile insomniacului, colectia “Proza”, Editura Cartea Romaneasca, 2012