Nu cred ca scriitorii romani ar trebui sa faca ceva anume pentru a-si atrage cititori. Eu cred ca promovarea cade in sarcina institutiilor, incepind cu editurile, cu mass media – care ar trebui sa renunte la mentalitatea falimentara potrivit careia nimeni nu e interesat de literatura! – si, nu in ultimul rind, cu Centrul National al Cartii si cu Institutul Cultural Roman, a carui lege de functionare ar trebui schimbata. O mare responsabilitate pentru lipsa apetitului pentru lectura o poarta, cu siguranta, si scoala romaneasca, trecuta prin succesive „reforme“, la capatul carora constatam ca nu s-a schimbat aproape nimic! Exista un dispret pentru lectura, evident la toate nivelurile vietii sociale. In invatamintul preuniversitar elevii nu sint stimulati sa citeasca si sa inteleaga un text literar, astfel incit, odata iesiti de pe bancile scolii, sa aiba curiozitatea de a descoperi scriitori si titluri noi. Mass media continua sa promoveze non-valori, ridicind vulgaritatea, incultura si grobianismul la rang de „modele“ de succes. In goana dupa rating, televiziunile isi aduc arareori aminte ca exista scriitori importanti, contemporanii nostri, care ar avea mult mai multe lucruri de spus decit Gigi Becali sau Monica Tatoiu.
Daca vrem cu adevarat sa schimbam ceva, ar trebui sa incepem prin a reafirma statutul de „fiinta vie“ al scriitorului, stimulind interesul publicului pentru literatura contemporana si incercind sa formam un public receptiv la miscarile de idei din spatiul cultural. E o intreprindere de durata, ce ar trebui sa inceapa inca din scoala generala. Pe unul dintre canalele televiziunii franceze publice, la o ora de maxima audienta, se transmite o emisiune de aproximativ doua ore, la care sint invitate personalitati culturale din domeniul literaturii, teatrului, filmului, artelor vizuale, filosofiei, sociologiei, teoriei literaturii, istoriei s.a. – moderatorii sint inteligenti si simpatici, stiu despre ce vorbesc, fiecare invitat are la dispozitie aproximativ 10-15 minute, in care sa raspunda la intrebari legate de cartea, vernisajul, tema etc. „la zi“. E o emisiune-spectacol, plina de nerv si de verva, in care publicului i se ofera prilejul de a vedea oameni care au reusit in domenii diverse, de a afla despre carti sau despre expozitii noi. Totul este „in miscare“, invitatii sint, de fiecare data, altii, subiectele nu lipsesc, iar „divertismentul“ este unul de calitate.
In timp ce in ziarele din strainatate nu lipsesc paginile de cultura, in Romania acestea au fost suprimate pentru a face loc „mondenului“. Despre scriitorii romani si despre cartile lor se vorbeste, in presa cotidiana, doar de doua ori pe an, cu prilejul Tirgurilor de carte, si atunci sint „vizati“ doar citiva autori, care scriu in paginile cotidianului respectiv sau a caror notorietate este incontestabila. Scriitorul roman ar trebui sa fie o prezenta constanta in viata cetatii, iar aparitia unei carti ar trebui semnalata si discutata in presa cotidiana – care a renuntat, in ultima vreme, la pagina de cultura! –, in jurnalele de stiri si nu doar in revistele culturale. Dar, pentru ca acest lucru sa fie posibil, e nevoie ca scoala, in primul rind, sa-si aduca aminte de existenta scriitorilor si sa-i invite la intilniri cu elevii, sa-i provoace la dezbateri si la lecturi publice, iar editurile sa incerce sa patrunda in scoli, sa-si cultive, adica, din timp, un public potential.