Daca reflectam putin asupra problemei, realizam ca le este foarte greu si unora, si altora. Este greu sa construiesti o Opera; si e la fel de greu sa nu dezamagesti, dupa ce ai construit una.
Dar cine a zis ca in literatura e usor?
Scriitorii romani, cred eu, trebuie sa fie foarte cinstiti cu cititorii lor. Sa le spuna exact ceea ce vor sa le ofere, sub ce concept si in ce registru isi scriu cartea. Si din acest punct de vedere, Dan Lungu mi se pare exemplul perfect. Luind o carte a lui, stii ce vrea sa faca si ce va face prozatorul prin cartea respectiva. Alti autori ai nostri, dimpotriva, vor sa realizeze prea multe deodata (si capodopera de stil, si roman problematic, si fresca) – si rateaza, odata cu ansamblul, cam toate componentele. Exista totusi macar o exceptie, in cadrul generatiei inca-tinere: Degete mici de Filip Florian, in care toate aceste componente merg extraordinar impreuna.
Ca de obicei, eu vad jumatatea plina a paharului si sint optimist. Literatura de calitate va conta tot mai mult in societatea noastra. Pe cale de consecinta, si autorii care o vor scrie se vor bucura de o reala recunoastere publica. Ca sa fac o confesiune, azi am fost la un consult, la un mare specialist: si medicul acela exceptional stia tot ce misca in proza, in poezia si-n critica romaneasca.
Eminent specialist in alergologie, normal ca prof. dr. Ioan Bradu Iamandescu avea alergie la mediocritate si amatorism… Ne-am inteles foarte bine.