Dupa ce in prima clipa ma loveste un val de melancolie, ma ridic din corzi, imi dau un ghiont si ma bucur de bucuriile de-atunci, asa stirbe cum erau. Iata, de pilda, o imagine din 1988, facuta in sala Atelier a teatrului din Arad, unde neobositul Gheorghe Sabau ne-a adunat laolalta din toate colturile tarii, ca sa vorbim, fiecare dupa puteri, despre Interval. Atit de vie imi e amintirea a ce s-a intimplat acolo, incit as putea sa povestesc despre ce-a zis fiecare, cu sentimentul ca eram o mica oaza de adevar si libertate intr-o lume strimba si strimta.
A fost mult? A fost prea putin? Cred ca important era insusi faptul de a fi stat unul linga altul, ca in fotografie: Andrei Plesu, Serban Foarta, Alexandru Paleologu, Maria Foarta, Solomon Marcus, Mircea Mihaies, Adriana Babeti, Gheorghe Craciun, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Ion Bogdan Lefter, Magda Cirneci, Ion Monoran, Ovidiu Pecican, Gheorghe Schwartz si citi altii, care nu se vad in imagine. Ce tin minte mai abitir e felul cum poetul Ion Muresan s-a opintit pe scena sa ne explice ce se intimpla de fapt in Tinerete fara batrinete, cind fugareste feciorul de imparat iepurele si trece dincolo. Aha, ne-am zis, si-am aplaudat din rasputeri. Asta, dupa ce profesorul Marcus ne-a demonstrat la tabla de cite feluri sint intervalurile in matematica, ba chiar in viata noastra: deschise la ambele capete, inchise la ambele capete, deschise la un capat (spre stinga sau spre dreapta) si inchise la celalalt. Aha, ne-am zis, brusc straluminati, cu creierii aprinsi, de parca ne-ar fi redat cineva toata libertatea.