Si-atunci, ce i-a facut pe liberali sa strimbe din nas, ce i-a facut pe ziaristii “anti” sa spumege de furie, de ce subiectul Victor Ponta a reusit sa acapareze atentia mediei in ziua in care numele de pe buzele tuturor ar fi trebuit sa fie, inainte de oricine altcineva, Mihai-Razvan Ungureanu? A gresit seful P.S.D. pentru ca a dat dovada de calm, de moderatie, de pozitivism? Eu cred ca unui ziarist strain, picat joi in Parlamentul Romaniei din intimplare, fara a sti insa prea multe despre atmosfera din politica romaneasca, discursul i-ar fi stirni admiratie si constatarea ca democratia de la noi e una solida, echilibrata, demna de a fi data oriunde ca model. Insa, subliniez, doar in cazul in care acest jurnalist ar fi fost picat cam din luna, adica lipsit de mai toate reperele importante din contextul politic al Romaniei de azi.
Caci daca a gresit cu ceva Victor Ponta, iar parerea mea este ca a gresit chiar foarte grav daca privim din perspectiva opozitiei, este ca a venit cu acest discurs nu doar tolerant, dar aproape prietenesc intr-un moment in care, timp de vreo luna, uneori in geruri cumplite, sute sau mii de oameni s-au radicalizat iesind in piete, iar actiunile lor au radicalizat la rindu-le sute de mii, milioane de oameni care, din diverse motive, n-au ajuns in acele piete, desi multi ar fi vrut s-o faca. A venit cu acest discurs in momentul in care “strada” cistigase multe batalii impotriva actualei conduceri politice, mai multe decit a reusit sau decit ar fi visat sa reuseasca opozitia in actuala legislatura. Si, mai cu seama, a venit cu acest discurs intr-un moment de apogeu al unei idei: toti sinteti la fel.
O idee pe care liderii U.S.L. s-au tot straduit in ultimii ani s-o combata, iar in ultima vreme si mai abitir. O metoda de a o combate, cea mai importanta chiar, nu putea fi alta decit aceea de a face evidenta linia de demarcatie dintre opozitie si putere. Acolo sint ei, aici sintem noi. Din punctul asta de vedere, intr-un asemenea context, discursul lui Victor Ponta e egal nu doar cu o fortare a acestei frontiere, nu doar cu o trecere ilegala a ei, ci chiar cu incercarea de desfiintare a acesteia, un “Schengen” autohton in care liderul P.S.D. l-a invitat fara ezitari pe mai vechiul sau prieten Mihai-Razvan Ungureanu.
Eroarea e mare din punct de vedere politic, dar grav pentru U.S.L. este ca ea nu prea mai poate fi reparata. Pentru ca, facind un mic salt in viitor, pina spre perioada electorala, sa observam ca, in actuala configuratie, nefiind inca vorba despre alegeri prezidentiale, lupta cea mare se va da, practic, pentru cine va obtine noul Guvern prin cistigarea majoritatii parlamentare. Redusa fiind aceasta lupta la nume, cele mai pregnante vor fi, pe pozitii obligatoriu opuse, chiar Victor Ponta, care se doreste viitor prim-ministru, si Razvan-Mihai Ungureanu, actualul prim-ministru. Iar soarta multor puncte electorale va depinde de care dintre ei va fi mai bun in aceasta batalie de imagine.
Or, presedintele P.S.D. tocmai le-a oferit oamenilor din P.D.-L. o arma importanta in viitoarea lupta. Deja aveau citeva: incepind de la afirmatia ca, dupa alegeri, nu-i va schimba pe sefii serviciilor secrete, actualul premier fiind, la ora aceea, unul dintre ei, continuind cu imaginile de la evenimente private (cum ar fi aceea de la propria nunta) care sustin prietenia dintre cei doi si culminind cu sprijinul subinteles pe care tocmai i l-a oferit lui Mihai-Razvan Ungureanu in Parlament. Pornind de-aici, e de urmarit cum se poate implica in aceasta batalie Victor Ponta, scopul principal al ei fiind acela de a sterge paguboasa idee: “Toti sinteti la fel”. Spun asta intrucit nu-mi pot imagina ca seful P.S.D. va intra in campania electorala doar cu un discurs antiprezidential si cu un dialog neted, amical cu Guvernul. Fie numai si gindul la asa ceva i-ar provoca oricarui om cit de cit interesat de politica un hohot de ris.
Inchei intrebindu-ma, fara a avea vreun raspuns, daca Traian Basescu l-a ales pe Mihai-Razvan Ungureanu bazindu-se pe o asemenea reactie din partea lui Victor Ponta. Caci ceva ma face sa cred ca sintem abia la inceputul acestor efecte, la capatul lor putind sa se decida inclusiv soarta U.S.L. Daca le-a luat in calcul, atunci, oricite resentimente ai fi adunat impotriva presedintelui, tot nu te-ai putea abtine sa nu-i admiri instinctul politic.