Daca orasenii de azi ar trebui sa rescrie in cheie contemporana Hora Unirii, asa cum a facut-o, de exemplu, Nicolae Ceausescu – omul care a modelat de fapt constiinta civica a romanilor, atita cit o avem azi –, presupun ca una din strofe ar suna cam asa: “Vin’ la Milcov cu grabire,/ Sa-l secam dintr-o sorbire/ Si sa facem o parcare/ Din hotare in hotare”. Ba chiar ar fi in stare sa treaca la actiune – adica, in virtutea spiritului civic despre care vorbeam mai inainte, sa le ceara primarilor sa treaca la actiune.
Eu nu am masina (probabil ca s-a observat deja in text). Dar am simtit ca e de datoria mea sa fiu cu inima si sufletul alaturi de bietii posesori de autovehicule particulare. Oamenii platesc taxe si impozite locale, deci au, nu-i asa, dreptul sa isi puna si ei masinuta pe un petic de teren despre care sa poata zice ca-i locul lor de parcare. Si asa, auzind jeluirile soferilor cocotati pe trotuare, intepeniti in statii de autobuz si strecurati in piete cu accesul interzis dupa ce au rupt cite un stilpisor de metal ce inchidea zona, m-am intrebat ce fac sarmanii dupa ce sint alungati de acolo. Unde isi duc ei masinile? Unde le lasa, de vreme ce locurile de parcare sint atit de putine?
Asa se face ca in perioada asta de iarna grea, cind mai toate strazile au fost o vreme inzapezite si masinile nu prea mai circulau, am studiat cu atentie strazile. Desi am fost foarte atent, nu am vazut nicaieri vreun nefericit care sa-si fi urcat masina pe scara blocului, s-o fi ingropat undeva intr-un buncar sau s-o fi pus intr-o dunga, de-a curmezisul, rezemata de vreun copac. Am vazut doar masini oprite linga bordura, in parcarile care erau – cite erau – si in curtile caselor. Acum, cit stateau pe loc, pareau sa incapa foarte bine in oras. Ba mai mult, citeva parcari din zona centrala a orasului erau pe jumatate goale. Ciudat, nu?
Mi-am amintit apoi ca de fapt in toate weekendurile parcarile din centru si din zonele de birouri sint in general pustii si nu se repede nimeni sa le ocupe. Pai atunci cum? Sint sau nu sint destule locuri de parcare pentru masinile bietilor oameni? Greu de zis.
Abia apoi mi-am dat seama care ar putea fi problema: ce vrea soferul obisnuit, soferul de oras, nu e un loc de parcare. El vrea cel putin doua locuri de parcare: unul cit mai aproape de serviciu, unul in fata casei, eventual unul in centru daca trece mai des pe acolo, plus locurile de parcare obligatorii de la malluri si supermarketuri. Cu toata ingaduinta inimii mele de pieton, mi se pare cam mult. Iar fara ingaduinta, mi se pare o obraznicie sa tai copaci si sa retezi spatii verzi pentru ca sa inmultesti parcarile – vesnic prea putine –, cind e evident ca asta nu face decit sa sporeasca numarul masinilor nesatioase, ce vor alte si alte parcari. E cel mai sigur mod de a distruge armonia unui oras si echilibrul lui urbanistic. E o greseala pe care marile orase occidentale au facut-o prin anii 1960-1970 si acum incearca sa o repare, incercind sa redea spatiul urban locuitorilor si nu masinilor.
Si mi-am mai amintit ceva: in unele orase (in Timisoara cel putin) exista zeci de blocuri la al caror parter au fost construite citeva garaje. Putine, prea putine, dar s-au construit. Am trecut recent pe linga unele dintre ele. In zonele cu vad comercial toate, dar absolut toate au fost transformate in buticuri, centre de copiat acte, magazine de haine second hand, birtulete si tot ce vreti… in afara de destinatia initiala. Banuiesc ca, atunci cind sint intrebati, proprietarii lor sint la fel de porniti pe municipalitate, care nu construieste parcari, parcari, cit mai multe parcari. Pina cind facem tara toata o mare parcarie.